Întotdeauna am fost atrasă de reptile, începănd de la micile şopârle cenuşii pe care le prindeam vara pe câmpul de la ieşirea din oraş, până la şerpii veninoşi care populează alte continente. Îmi plăcea să le duc acasă, mă distra spaima pe care o trăgea mama de fiecare dată când mă vedea intrând cu borcanul plin de şopârle şi guşteri.

Cameleonul cred că este reptila cea mai interesantă, cu capacitatea ei de a-şi schimba culoarea pielii în funcţie de temperatură, lumină şi dispoziţie, cu limba imensă şi ochii care se miscă independent unul faţă de celălalt, dar este prea urât.

Am avut o broască testoasă destul de mare, prinsă de un prieten pe litoral. M-am interesat de condiţiile pe care trebuie să i le creez şi am trecut la treabă. Am ţinut-o în apă stătută, i-am oferit peştişori lăsaţi la macerat şi purici de apă cumpăraţi de la magazinele specializate. După trei zile nu mai puteam respira în casă din cauza mirosului de baltă :)), aşa că am trimis-o în mare grabă pe cel mai apropiat lac.

Dar cel mai mult îmi plac şerpii, mai ales cei veninoşi. Nu zâmbiti, probabil nu mi-ar mai plăcea dacă ar trăi pe lângă mine. Dar de la distanţa atât de mare care ne desparte, îmi permit să spun senină că sunt frumoşi.

Sunt frumoşi crotalii cu desenele lor unice, cobrele cu impresionanţii ochelari, dar mai ales mamba verde, cea care poate omorî un om în câteva minute cu veninul puternic.

 

 

Căutând pe internet imagini cu acest şarpe african  arboricol am aflat că există şi alte specii de mamba verde. :-P