Viața mea e mult mai bogată de când îl am pe Bruno. Atât în bucurii și râsete, cât și în incidente cu tot felul de ciudați care pândesc de după perdele sau circulă (mai mult sau mai puțin regulamentar) pe străzi. Despre unele dintre ele povestesc, pe altele le trec sub tăcere, plictisită de atâta idioțenie și răutate cât am văzut la unii semeni de-ai mei. Uneori mă amuz și încerc să vă destind și pe voi. Despre răspunsul de mai jos mi s-a spus că este genial. Doar soțul meu insistă să îmi țin gura, de teamă că într-o zi voi întâlni vreun nebun care mă va lovi (la propriu). Așadar, cu pungă sau fără pungă?

Ies cu Bruno din bloc. Se oprește la primul pom pentru un pișu scurt. Trece un nene împingând o bicicletă. Ochii lui tulburi mă privesc o clipă. Vocea-i răgușită mă urmărește:
-De ce nu ai pungă la tine? Dacă îl trece vreun caca?
Mă întorc, surprinsă.
-De unde știi că nu am pungă?
Revin lângă Bruno și atunci îmi vine ideea:
-Dar tu ai pungă, în caz că-ți vine să vomiți de la băutură?

la bloc