Ceea ce vă voi povesti astăzi chiar s-a întâmplat, însă nu pot da detalii despre persoana care a păţit-o, pentru că nu am primit aprobare de la cel care mi-a povestit. Se făcea că o pereche de îndrăgostiţi plănuise să petreacă două zile de vis în singurătate, profitând de apartamentul lăsat liber de părinţii fetei. Oamenii plecaseră liniştiţi la ţară, convinşi că fata lor îşi va vedea cuminte de lecţii. Băiatul, timid de felul lui şi amorezat până peste urechi, având în ghiozdan haine de schimb, periuţa de dinti şi multe dulciuri, s-a cazat alături de iubita în patul matrimonial al “viitorilor socri”.
Nu intrăm peste ei în dormitor în prima noapte. Îi lăsăm să se bucure în tăcere de dragostea lor. Probabil s-au iubit aşa cum se iubesc doar tinerii înamoraţi când se ştiu singuri în casă. Necazul lor a început la ora şase dimineaţa, când părinţii fetei s-au întors pe neaşteptate acasă. Şocul a fost la fel de mare de ambele părţi. Tinerii dormeau epuizaţi în patul părinţilor, goi puşcă, încălzindu-se unul pe celălalt. Părinţii, care ar fi băgat mâna în foc pentru fata lor, au reacţionat urât, aşa cum ar reacţiona orice părinte care îşi vede copilul pângărit, transformat din fată în femeie.
De aici începe râsu’-plânsu’. Băiatul, săltat de o aripă din pat, încă bezmetic, lasă acolo ghiozdanul, hainele, onoarea şi iese pe uşa apartamentului aşa cum îl făcuse mama lui. Gol, goluţ! Prima zi a lunii martie, ora şase dimineaţa, frig pe scara blocului, el dezbrăcat şi înjosit… Ciocăne timid la uşa unui vecin… Ciocăne mai tare… Şi mai tare… Într-un târziu, vecinul descuie uşa. Cu părul vâlvoi, neînţelegând bine ce se întâmplă, omul îl primeşte pe băiat în casă şi pleacă să negocieze cu părinţii fetei, în numele băiatului cu onoarea terfelită.
Reuşesţe să recupereze o pereche de pantaloni, un tricou şi adidaşii. Cu capul în jos, tremurând, cu ochii în lacrimi de ciudă, băiatul nostru ajunge la şcoală cu maşina vecinului înţelegător (care probabil trecuse şi el vreodată prin aşa ceva). Mai de bunăvoie, mai tras de limbă, îi povesteşte stingherit aventura celui mai bun prieten, care nu şi-a putut ţine gura închisă şi mi-a vorbit şi mie despre incredibila poveste.
Ne-am uitat unul la celălalt şi am început să râdem, întrebându-ne: De ce un băiat ar iesi din casă aşa cum l-a făcut mama lui? Oare nu a văzut măcar în filme că eroul prins asupra faptului îşi trage din mers un pantalon de pe scaun şi se îmbracă afară?
Drăguţă poveste, şi-o vor aminti şi el şi ea toată viaţa şi din fericire, cu trecerea timpului umilinţa se uită şi devine amuzant. Cred totuşi că părinţii fetei au cam exagerat în reacţii.
Spuse Iuliana, mama de baiat… Asa am gandit si eu… :))
Da, e posibil să fiu subiectivă :)) Dar parcă zic că şi dacă eram mama fetei, tot nu-i făceam băiatului aşa ceva. Faptul era consumat, nu era singurul vinovat, ce rost are? Ba chiar niciunul nu e vinovat, asta-i vârsta, sa fim serioşi!
Si mie imi este usor sa judec asa, la rece. Dar in clipele alea nu cred ca mai gandesti limpede. Oricum, i-as fi dat hainele, asta e clar. Nici onoarea lor nu a ramas intacta, cand baiatul a ajuns in fundul gol la vecini. :))
Mie asta mi s-a parut cea mai tampita reactie. Daca-l lasau sa plece in conditii civilizate, in mod sigur nu s-ar fi aflat intamplarea. Asa insa… vecinul, colegul, apoi colegii… Un deserviciu mai mare nici ca-i puteau face fetei.
:))))))
Prostuţi tare de tot, nu şi-au luat măsuri de precauţie! Ştiu şi eu un cuplu, dar el a apucat să se încheie la pantaloni şi să o tuşească pe scara blocului :D
Chestii de felul acesta se intampla mereu… Dar pe mine m-a mirat ca a acceptat sa iasa fara haine si ca parintii ei l-au lasat sa pleceasa, ca sa afle toata scara ce a facut fata in lipsa lor. :))
Am trecut prin aşa ceva pe la 17 ani ! Noroc că şi atunci aveam somnul uşor, aşa că am apucat să mă îmbrac când am auzit cheia în uşă iar faptul că făceam atletism de performanţa m-a ajutat să scap de făcăleţul tatălui!
Ce viaţă!!! :)
Sa fi fost eu tatal fetei ca nu stiu ce le faceam. As fi aruncat cu patul dupa ei ca si-asa n-as mai fi putut dormi in el dupa intamplarea asta.
Apropo… si fata? Cu fata ce s-a intamplat?
Nu stiu nimic de fata, dar faptul ca nu i-a aruncat o pereche de pantaloni spune multe… :))
Pai dar ce voiai sa doarma copiii pe jos, si inca dezbracati sa raceasca, de ce sa nu stea frumos in pat, inveliti, la caldura ?! Si de ce sa se inghesuie intr-un pat mic, mai bine intr-un pat mai mare sa aiba loc si sa doarma comod. Eu nu as putea sa sufar sa stau inghesuit cu altcineva atunci cand dorm, e mai OK asa de la distanta de cca un brat, si pana si asta doar ocazional, nu zi de zi, ca as avea senzatia ca ma sufoc !
Saracul baiat..Nu am patit-o ca baiatul din povestire, insa e foarte naspa cand trebuie sa te misti repede..Uneori uiti ce e normal si faci totul din impuls…
nu comentez daca e normal sau nu ce s-a intamplat in dormitor, dar sa-l scoti pe amaratul ala afara dezbracat e prostie curata! ce fel de parinti sunt aia, care fac asa ceva? trebuia s-o scoata si pe fata, sa dea exemplu pe toata scara! ce oameni batuti in cap! si sunt mama de fata, deci… :)
Și eu sunt fată de mamă și mă gândesc că aș fi putut să-i las băiatului măcar preșul de la ușă să-l tragă pe el :))))))
chiar nu mi se pare normal ce au facut parintii fetei…sunt mama de fata , nu de baiat , dar nu se cade asa ceva …:(
Reactii exagerate:|…prea exagerate…:|:)) dar totusi funny:))
Eu ştiu pe cineva care s-a ascuns în dulap când au venit părinţii fetei acasă (tot aşa pe neaşteptate) şi a stat acolo jumătate de oră, până când mama fetei s-a gândit să ia o eşarfă din dulap şi l-a descoperit. :)) Replica lui: “Sărutmâna!” stârneşte şi acum râsetele tuturor, la amintirea întâmplării…
Pe mine părinţii mă întrebau când să se ducă la film. Am fost ferit de necazuri de-astea. Aici toate părţile implicate n-au avut minte. Şi apoi, nu se face să te întorci acasă pe neaşteptate, când ştii că ai o fată cu o vârstă la care hormonii tropăie în ea. Ăsta-i primul semn de imaturitate. Toate acţiunile întreprinse postcoium au demonstrat că trebuie să fim optimişti: alţii sunt mai bătuţi în cap decât noi!
Pe mine m-a amuzat povestea. Parca e un film cu prosti.. :))))
Nu stiu varstele lor, insa consider ca puteau macar sa-si ia cateva masuri de precautie, inclusiv sa nu doarma in patul parintilor. Gestul parintilor a fost exagerat, daca au facut o prostie, au facut-o impreuna. Rad si acum de cele povestite mai sus de Alexandra, mi-a creea un tablou pe care nu o sa il uit prea curand. Ce zi frumoasa! :))
Dar ce parinti nebuni sa dea afara baiatul in pielea goala. Si mie mi s-a intamplat o chestie oarecum asemanatoare la liceu, desi nu fusese nimeni “pangarit” din cate tin eu minte, dar totusi eram dezbracati, si tatal tipului doar s-a uitat, pe urma a iesit afara pe hol, si ne-a zis sa ne imbracam ca vom discuta dupa ! Acum cand ma gandesc la bietul tata, chiar mi s-a facut mila de el, dar totusi omul ala a avut nemaipomenit de bun simt si a ramas destul de civilizat. Poate ca asta e si din cauza ca eram baieti, naiba stie, dar totusi chiar si asa nu cred ca era asa o chestie prea dezirabila de nici un parinte. Tin minte ca mamei tipului aluia ii era oarecum mila de mine, nu prea stiu de ce, dar mereu imi facea cartofi prajiti cand mergeam in vizita la ei, si avea asa un aer de parca ma credea copil neglijat si nemancat. Adevarul e ca eram cam slab la vremea aia, dar totusi nu eram neglijat si nici nemancat ! Eu cred ca am avut noroc ca totusi am avut parte de parinti cat de cat luminati la cap, plus si tipul ala la fel, ca putea sa fie destul de rau altfel. De altfel de aia il si “alesesem” pe asta intr-un fel, desi eu eram indragostit de altcineva, dar cu ala s-ar fi creat poate probleme mai mari, naiba stie, nici el nu era prea sigur ce voia la vremea aia. Intr-adevar ce drame…acum, cu ocazia acestui articol care mi-a reamintit de acea situatie cu adevarat stanjenitoare, chiar m-am induiosat !!
:))) Chiar ca rasu-plansu’ :)
Pe mine m-a salvat frate-miu odata, de la una de-asta :) Aveam 18-19 ani si eram in camera mea(ultima cum se intra pe poarta) cu prietenul (actualul sot). Nu chiar dezbracati dar aproape. Frate-miu acasa, dar in alta parte a casei, cu usi multe si zgomotoase intre noi :) La un momentdat se aud usi, zdrang-zdarng-drang-pauza-cioc-cioc. Noi intepeniti, prietenul striga “NU (intra)!”. Si frate-miu “bai, a venit tata acasa!” si pleaca. Noi ne facem decenti in doua sec, peste 5 apare si tata, totul normal (cred). Nu cred ca i-am multumit niciodata lui frate-miu, pt asta :)
Chiar ca de-a resu’-plansu’ toata povestea. Imi amintesc de ceva… asemanator ce i s-a intamplat surorii mele in perioada ei de adolescenta. Mama nu era de acord nici in ruptul capului cu prietenul pe care ea il avea atunci si i-a interzis categoric sa mai aiba ceva de-a face cu el. Eu, pe la vreo 12 – 13 ani pe atunci, nu intelegeam de ce era mama asa pornita; mie imi placea tipul pentru ca era copilaros, ma baga in seama si ma cataram cu el in pomi si culegeam corcoduse. :)) Intr-o zi, mama era la servici, iar acasa eram doar eu, sora si prietenul. Apare mama pe neasteptate… Bagat prieten in sifonier cu tot cu haine si incaltaminte si parca a reusit sa-l strecoare afara… Asta nu mai tin minte exact, dar imaginea cu el in sifonier ma face sa rad si acu. :))
Zi frumoasa!
N-o sa uite prea curand nimeni! :))
Seara placuta Vienela!
Daca povestea ramanea in limitele apartamentului era OK. Asa…a iesit in tot orasul :))
Halal parinti de fata! Vai de capul lor. Daca nu stiusera pana atunci cum sa-si faca fata de ras…au reusit!