CSU Asesoft Ploiești, o echipă de excepție, cu un public de excepție. Și spun asta nu pentru că sunt ploieșteni de-ai mei, ci pentru că asta simt ori de câte ori ajung la meciurile lor, ceea ce nu se întâmplă pe cât de des mi-aș dori, deși Ionuț Urzeală îmi trimite întotdeauna invitații. În această seară am nimerit mai mult din întâmplare pe la Sala Sporturilor și în mine s-a trezit iar bucuria aceea de nedescris, bucuria de a simți ceea ce simte toată acea mare de oameni, de a aplauda la fiecare coș, de a ofta la fiecare ratare, de a scrie despre oameni frumoși, oameni care au idealuri și luptă pentru ele.
Nu vă voi plictisi cu detalii despre meci, deși Mihai al meu mă tot îmboldește să o fac. Prefer să vă vorbesc despre atmosfera deosebită ce se simțea încă de la intrarea în sala renovată, modernizată. Galeria CSU Asesoft Ploiești știe să facă lucrurile așa cum trebuie, ține în priză publicul, amintindu-i că sportivii au nevoie de încurajări și aprecieri pe toată durata meciului. Majoretele sunt grațioase (Alina, tu ești oricum cea mai tare!) și au urmașe de încredere printre fetițele care au dansat în această seară, într-o pauză. Publicul ploieștean s-a dovedit a fi mai presus de așteptări, ceea ce a făcut ca finalul să mi se pară că a venit mult prea repede. Aș fi stat întreaga noapte să mă bucur alături de acești oameni calzi…
Finalul… Să vă spun cât a fost de impresionant… Unul dintre sportivii echipei ploieștene de baschet masculin, în fix ultima secundă a meciului, a marcat un coș excepțional, din apropierea propriului panou. Publicul era deja în picioare de minute bune, iar acest coș a făcut să se cutremure sala de urale și aplauze. Bravo, băieți, bravo! Erau singurele cuvinte care mi se învârteau în minte, în timp ce ei treceau prin fața spectatorilor, pentru a-i saluta și a da mâna cu fiecare. Mi-aș dori ca la fiecare meci de baschet susținut de CSU Asesoft Ploiești să fie această atmosferă deosebită, să îi văd mereu aplaudați de o sală plină. Și mi-aș mai dori ca Ionuț să îmi trimită invitații personalizate, cu înregistrarea a măcar cinci secunde din meciul de astă-seară, pentru a-mi aminti cât de frumos este baschetul și a mă face să mă urnesc din casă la fiecare meci ce va veni.
Şi eu ajung mult prea rar la meciurile de handbal din Constanţa! :(
sunt tare faine meciurile la care asisti si sustii echipa locala. sa inteleg ca ploiestenii sunt foarte patimasi si uniti … mai ales la meciurile cu petrolu’ :))
eu n-am mai fost la vreo competitie sportiva, de gen.
a fost ceva cu maraton … dar l-am ratat si pe acesta.
Deşi îmi place baschetul (am şi practicat în mod organizat vreo 7 ani), am asistat din tribună la un singur meci…
Am fost si eu la meci si a fost superb. Au avut o galerie de senzatie. Galeria a fost foarte energica si parca traia pentru echipa lor. Era trup si suflet alaturi de CSU ASESOFT.