Skip to main content

Croşetează-mi ceva, te rog!

-Croşetează-mi ceva, mi-a susurat în ureche vocea. Ceva cum nu s-a mai croşetat. Vreau să mă adăpostească în zilele ploioase, să mă umbrească atunci când îmi e cald, să-mi dea curaj când mă tem şi să umple golurile lăsate de iubirile de-odinioară. Ceva care să treacă testul timpului, al cântecului, al dorului. Vreau să se contopească cu mine, să urcăm împreună spre infinit, să fim alăturea o veşnicie. Ceva care să lege şi să dezlege, să crească şi să descrească, să nască şi să renască. Vreau acel ceva fără de care eu nu sunt eu, ceva fără de care completul e incomplet. Croşetează-mi ceva, te rog!

Dintr-o crenguţă de copac viu mi-am cioplit croşeta. Am chemat zefirul să îmi cânte din frunza de un verde crud. O rază de soare mi s-a oferit goală, pe post de fir nesfârşit. Strânsă ghem în iarba deasă, am croşetat amestecând lacrimă şi culoare, iubire şi parfum, adevăr şi dulceaţă. Am pus în roşu pasiune, o picătură de viaţă în oranj, în galben am turnat mult din dorinţa de a cunoaşte noul, cu speranţă am învelit verdele, senin am dăruit albastrului, prin indigo am tăvălit un zâmbet inocent şi plânsul lumii l-am ascuns în violet.

Am croşetat un curcubeu nebun… care coboară spre pământul greu de jertfe. Îşi trage seva din razele de soare şi uneori, când vântul cald de primăvară se odihneşte, cei care ştiu să citească în curcubeu pot auzi întrebarea nerostită şi-atât de dureroasă: de ce, dacă soarele are o infinitate de raze, dacă-i atât de darnic şi le trimite toate pe pământ, atât de mulţi oameni trăiesc la umbră, neatinşi de căldura binefăcătoare, dătătoare de speranţă şi viaţă senină, lipsită de griji?

curcubeu-in copac 1024x768

Comments
  • Radu May 11, 2015 at 9:14 am

    De ce, de ce, de ce? Lasă că mă fac eu mare şi voi mici!

    E doar textul unei reclame spusă de un băieţel cu ochi albaştri, actuală, bag de seamă! 🙂

    • Vienela May 12, 2015 at 6:53 am

      Imi plac baieteii cu ochi albastri… 😀

  • Zina May 11, 2015 at 11:41 am

    De ce ?… Ca și plantele: unele se lățesc peste măsură, iar celelalte sunt nevoite să trăiască la umbra acelora.

    • Vienela May 12, 2015 at 7:16 am

      Unele se adapteaza, iar altele mor…

  • rudia May 11, 2015 at 5:57 pm

    🙁
    De ce aceiași oameni nu reușesc să găsească o modalitate de împăcăciune cu Timpul? 🙁
    Îmi pare rău că te-am dezamăgit…

  • Carmen May 12, 2015 at 2:31 pm

    Nu stiu de ce, insa unii chiar aleg sa stea departe de razele soarelui si nu e ca si cum n-ar fi suficient de multa lumina si pentru ei 🙂

    • Vienela May 17, 2015 at 4:45 am

      Sunt foarte putini cei care fac aceasta alegere. Cei mai multi ar dori un loc la soare, dar nu pot ajunge la el din varii motive… 😉

  • Claudia May 11, 2017 at 7:54 am

    Cum croşetezi tu vorbele…
    De ce?Cine ştie răspunsul exact?!Cred că toată lumea ar vrea să stea sub razele soarelui.Doar că unii se pierd în întuneric,alții sunt ținuți acolo sau unii nu au puterea să iasă la lumină.Cred…

    • Vienela May 24, 2017 at 1:49 pm

      Nici cu tine nu imi e rusine! 😉 Te pup!

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.