Un dialog între un copil şi croitoraşul cel viteaz probabil ar suna cam aşa:

“-Croitoraşule viteaz, mă poţi ajuta cu un sfat care să mă scape din încurcătură? Am stat aseară până târziu la joacă şi am uitat să îmi fac tema la limba română. Ce să îi spun doamnei?

-Copile, să nu minţi niciodată. Dacă îţi este teamă de pedeapsă, poţi ocoli adevărul… Spune-i doamnei că în timp ce te pregăteai să îţi faci tema ţi-a trecut prin cap să scrii cândva o piesă de teatru pe subiectul respectiv. Apoi provoacă discuţii pe subiectul teatru, ca să îi îndepărtezi gândurile de la tema pentru acasă.

-Bună idee, croitoraşule! Dar când mama mă va întreba de ce nu mi-am făcut curăţenie în cameră, ce să îi spun?

-Mamei tale i-ai putea spune că tocmai te pregăteai să faci curat când ai zărit pe birou un titlu de carte foarte interesant. Lectura te-a captivat şi timpul a trecut pe nesimţite…

-Te admir, croitoraşule viteaz! De unde îţi vin ţie toate aceste idei?

-Dragul meu, am fost şi eu copil cândva, şi mi-a fost lene să îmi fac temele sau ordine prin cameră. Am căutat scuze, fără să ştiu că din cauza lor voi rămâne întreaga viaţă un biet croitoraş…”

Urmând exemplul dat de Mihaela, îmi vine astăzi să mulțumesc regizorului ce mi-a dat acest rol pe scena vieții. El a știut cât de bine mi se va potrivi. A făcut ca eu să mă nasc într-o epocă modernă, în care informația ajunge rapid oriunde îmi doresc. Lucrurile s-au aranjat de minune, fără prea mult efort din partea mea.

În alt timp, în altă poveste, m-ați fi recunoscut după brâul pe care ar fi fost brodate câteva cuvinte: ”Șapte dintr-o lovitură!”. Croitorașul cel viteaz, acel personaj ce a știut cum să ocolească vorbele clare, lăsând mulțimile să creadă orice ar fi vrut, acel personaj ce a știut să-ntoarcă întâmplările în favoarea sa, cu ușurință, încredere și seninătate, aș fi fost chiar eu.

Cred în vitejia mea, deși văd clar că cele șapte, moarte dintr-o lovitură aplicată de mâna mea, sunt numai biete muște, atrase de magiunul dulce. Regizore, te-aș strânge-n brațe și ți-aș mulțumi că m-ai adus la viață după ce povestea s-a terminat! Nu trebuie să plec în lume pentru a mă lăuda cu brâul meu. Pot avea lumea la picioare azi, când internetul duce vestea până departe, într-o clipită.

croitorasul cel viteaz

Iluzorie, dar pură bucurie, îmi învăluie mintea, irupând năvalnic din suflet dornic de atenție și apreciere. E bucuria născută din mirarea ochilor ce îmi citesc cuvintele brodate peste brâu, din laudele ce mi le aduc aceia care îndrăznesc a vorbi unui viteaz ca mine, din speranța aproape deșartă de a deveni, din croitoraș, al lumii împărat.

Peste felia mea de pâine cu magiun să nu se-așeze nimeni și nimic, căci șapte dobor dintr-o lovitură!

Gând din cuvântul bucurie, cu care mă prezint astăzi la Irealia, sperând că toți îmi vor vedea brâul, mă face să vă întreb: voi ce personaj ați fi fost, dacă v-ați fi născut în lumea poveștilor?