Deşi nu a pornit sub formă de leapşă, articolul lui Hapi m-a stârnit şi am hotărât să scriu şi eu despre crezul meu in viata, la diferite vârste.

5 ani- Credeam cu tărie în Moş Crăciun şi îmi doream să îl văd, să-i pot spune între patru ochi ce îmi doresc. Credeam că lipiciul Pelican de la raionul de papetarie te poate omorî, lipindu-se de intestine, dar tot mai furam câte o linguriţă, pentru ca era dulce si imi parea gustos.

Credeam că tatăl meu este foarte rău, pentru că mă punea să am grijă de sora mea, care era mai mică, dar şi mult mai rea. Eram pedepsită pentru toate greşelile sau necazurile ei. :((

15 ani- Credeam că sunt foarte frumoasă şi că băiatul ce se va îndrăgosti de mine mă va iubi veşnic. Credeam că îi voi fi soţie bună, deşi nu ştiam exact ce înseamnă asta. Credeam că o femeie ajunsă la 30 de ani este deja bătrâna şi nimeni nu se mai uită la ea. Credeam că mi se va îngroşa vocea dacă încep să fumez. Am început cu ţigările Cişmigiu. Credeam că părinţii mei sunt cei mai buni.

25 ani- Credeam că sunt destul de puternică să-mi pot creşte singură copilul. Credeam că pot ieşi dintr-o căsnicie ratată fără să fiu afectată. Credeam că sunt încă frumoasă. Credeam că prieteniile din copilărie sunt cele mai trainice. Credeam că mama şi sora mea îmi sunt duşmani de moarte.

35 ani- Credeam că nu mă voi mai mărita niciodată. Credeam că nu voi mai cunoaşte fericirea. Credeam…

Voi ce credeaţi la 5, 15, 25, 35… ani? Care era crezul vostru in viata la diferite varste?