Cred că multe dintre problemele omenirii ar dispărea de parcă nici nu ar fi existat vreodată dacă am fi mai toleranţi, mai puţin intransigenţi, dacă am accepta ideea că alţii gândesc diferit şi se comportă diferit,  dacă nu am încerca să impunem altora propriile noastre reguli, dacă nu ne-am amesteca în discuţii care nu ne privesc şi dacă nu ne-am da cu părerea despre orice, indiferent dacă ne pricepem sau nu.

Cred că este periculos şi urât să generalizezi, la fel de periculos şi de urât pe cât este şi să acuzi oameni ce nu se pot apăra, pentru simplul motiv că nu au aflat de atacul îndreptat asupra lor. Cred că politica şi religia pot stârni pasiuni greu de controlat, că pot transforma oamenii în fanatici neîndurători, care nu vor accepta niciodată alte păreri. Cred că oamenii lipsiţi de simţul umorului au o viaţă deprimantă. Când şi cum s-au transformat din copii veseli şi fără grijă în adulţi fanatici, cu idei de neclintit, cu convingeri ferme, cu reproşuri la adresa tuturor persoanelor care nu le seamănă? Oare se întreabă vreodată?

Cred că ar trebui să ne amintim mai des că viaţa este scurtă, că zboară într-o clipă. Cred că fericirea este suma micilor bucurii zilnice. Cred că speranţele prea mari sunt la fel de dăunătoare ca şi lipsa speranţelor. Cred că nu poţi arunca în oameni cu noroi fără să te murdăreşti pe mâini. Cred că prieten adevărat îţi este cel ce te sprijină la greu, nu cel ce îţi cântă în strună când îţi este bine sau când are nevoie de tine. Cred în puterea omului de a deveni mai bun.

Cred în tăcerea adâncă, precum cred şi în bucuriile zgomotoase. Cred că egoismul face mai mult rău decat bine spiritului uman. Cred că albul nu este întotdeauna pur şi negrul nu este întotdeauna de rău augur. Cred că în fiecare dintre noi există o rămăşiţă a copilului de altădată; trebuie doar să deschidem cartea vieţii la pagina potrivită şi să îl căutăm; cred că doar găsindu-l şi privind prin ochii lui vom deveni mai buni, mai toleranţi, mai umani.