Este atât de agitat, încât nu poate să adoarmă. S-a străduit să fie cuminte, să o asculte pe doamna educatoare, dar şi pe mine. Nu mi-a ieşit din cuvânt în ultima  lună, a încercat să îşi facă mereu ordine printre jucării, a fost drăguţ cu ceilalţi copii şi a citit o carte.

Ştie că va fi recompensat, că Moş Crăciun îi va aduce exact ce a cerut în scrisoare, dar nu asta îl interesează. Nu îşi doreşte decât să îl vadă pe moş, să vorbească puţin cu el, să îi mulţumească pentru toate cadourile aduse până atunci. Tot are impresia că îl vede la fereastră. Încearcă din răsputeri să adoarmă, strânge din ochişori, îşi îmbrătişează ursuleţul negru de pluş.

Nu poate adormi, tresare la cel mai mic zgomot, sare din pat, fuge la geam, se uită sub brad. Nu pot pune cadourile la locul lor până când nu sunt sigură că doarme profund. Sub nici o formă nu vreau să afle cine este de fapt moşul. Dar mor de somn, am muncit toată ziua, mă simt epuizată. La ora 23 îmi mai fac o cafea, să pot rezista. În jurul orei două noaptea am impresia că a adormit, în sfârşit. Mă ridic tiptil din pat şi în urma mea îl aud:

-Mami, unde te duci? A venit Moş Crăciun?

Offf! Abia la ora 4 dimineaţa reuşesc să îi pun cadourile sub brad şi în brad. Adorm imediat şi mă trezesc o oră mai târziu, în ţipetele lui de fericire. Nu a putut dormi mai mult. L-a trezit visul în care moşul îi vorbea.

Pe 26 decembrie am mers la Orăşelul Copiilor, unde ne-am întâlnit cu Moş Crăciun. L-a pupat, i-a oferit bomboane şi l-a întrebat dacă i-au plăcut darurile pe care i le-a lăsat. Dădea din cap, cu un zâmbet până la urechi, prea emoţionat pentru a putea vorbi.

Să aveţi un Crăciun ca în poveşti, să vă bucuraţi alături de cei dragi de această sărbătoare şi să vă aducă Moş Crăciun tot ce vă doriţi!