Costelisme

Sunt frânt de oboseală, dragă. Am făcut cu şefu’ nişte ţarcuri noi în curtea din spate, că vrea să separe răţoii de raţe şi curcanii de curcane…

Nu mă întrebaţi de ce “Costelisme”. Citiţi, distraţi-vă şi daţi mai departe! Toate sunt 100 % reale. Au fost rostite cu candoare de un oarecare Costel.

In cel de al doilea articol despre Costel veti gasi mai multe explicatii care sa lamureasca lucrurile. Pot spune doar ca omul acesta scotea atat de multe perle, incat as fi putut scrie o carte de bancuri numai citandu-l pe el. Regret ca nu le-am notat pe toate undeva la timpul lor, caci multe dintre ele s-au pierdut in negura uitarii.

Acum nu o voi mai face. Am pierdut trenul, dupa cum se spune. Costel nu mai este printre noi, s-a dus acum cativa ani intr-o lume mai buna si m-as simti rau sa scriu despre el stiind toate astea. Aleg astazi (2 decembrie 2022) sa il vorbesc numai de bine, sa dau deoparte toate perlele pe care le scotea ca pe banda rulanta si sa ma gandesc la el ca la omul bun si saritor care a fost.

Dar in gandul meu inca ma amuz cand imi amintesc de unele dintre vorbele pe care le spunea si care ne faceau pe toti cei prezenti sa radem cu lacrimi si sa le repetam parca la infinit. Poate ca intr-o zi voi incerca totusi sa le adun buchetel pe toate cele pe care mi le voi aminti si sa le transform cumva, in asa fel incat sa fie bune de publicat pe blog fara ca totusi sa fac trimitere la costelisme.

Asta daca voi avea timp, caci timpul pare sa ma afecteze cel mai tare. Sau poate ca, dupa cum citisem pe undeva, nu exista ca nu avem timp, ci doar ca avem alte prioritati.