Aud ca prin Dorobanti oamenii sunt plini de fite, ca vor sa se bucure de tot ce este mai scump pe lume, ca vor sa epateze cu orice pret, parca facand in ciuda celor ce stau in alte zone sau celor ce nu isi permit … multe. Imi spunea cineva zilele trecute ca “figuristii aia” din dorobanti arunca in stanga si in dreapta cu gramezi de bani, ca se plimba in masini luxoase si poarta numai haine “de firma”, ca nu mai servesc decat alimente bio, iar in materie de cosmetice nu vor sa mai auda nimic despre cele ce contin substante nocive, ca aleg sa foloseasca doar ceea ce este bio.
Nu stiu daca am cunoscut vreodata pe cineva din dorobanti (chiar as fi curioasa sa aflu daca printre cititorii blogului meu exista cineva din acea zona), habar nu am daca cei de pe acolo sunt plini de fite (mai plini de fite decat cei din cartierele rezidentiale ale orasului meu, de exemplu), insa faptul ca unii isi doresc sa se intoarca la natura, sa renunte la chimicalele rele ce ne pun viata in pericol, sa foloseasca numai ceea ce este natural si potrivit organismului uman, pentru a-si proteja sanatatea, nu mi se pare deloc o fita, ci o necesitate absoluta a fiecaruia dintre noi.
Persoana cu care discutam mi-a replicat ca omul de rand oricum nu isi permite sa duca o viata perfect sanatoasa, pentru ca alimentele si cosmeticele bio costa prea mult, raportat la veniturile pe care romanii (marea lor majoritate) le au. Cumva, in acea clipa am avut senzatia ca numim “fite de dorobanti” tot ceea ce noi nu ne putem permite, ca suntem un fel de vulpi care nu pot ajunge la struguri.
Cu riscul de a deveni plictisitoare, am aruncat (a cata oara?) intrebarea care mie imi pare ca nu are nevoie de nici un raspuns: cat costa sanatatea noastra, cat costa o viata buna, fara probleme medicale aparute din cauza traiului dezordonat? Cu riscul de a parea ca am si eu fite de dorobanti, prefer sa renunt la lucruri poate frumoase, dar inutile, si sa platesc cativa bani in plus pentru a pastra, pentru cat mai mult timp, sanatatea mea si a familiei mele.
Nu, eu chiar nu cred ca folosind cosmetice bio omul pare a avea fite, asa cum nu cred ca alimentele naturale trebuie evitate din cauza ca au preturi mari. Asta nu inseamna ca sunt obsedata de aceste lucruri, ca vreau cu tot dinadinsul doar produse bio, ca nu gust din cand in cand o shaorma cu de toate (apropos, oare am scris pe undeva despre shaormeria pe care am descoperit-o de curand chiar la mine in cartier?) sau ca nu folosesc si cosmetice care contin chestii nepotrivite, daca ceva ma atrage la ele (de obicei parfumul).
Voi ce parere aveti? Sunt cosmeticele bio o necesitate sau o fita de dorobanti?
Ma gandesc ca, daca sunt folosite de foarte multe femei din lumea intreaga, sunt o necesitate.
Nu doar pentru ca sunt folosite de foarte multe femei, ci in primul rand pentru ca nu fac rau, ci din contra. :)
eu nu știu cât de bio sunt cosmeticile bio …..
Dupa mine cosmeticele bio sunt ca un fel de asigurare, platesti pentru speranta ca tenul sau parul vor fi mai placute si mai naturale. Viata si timpul urmand sa confirme daca au reprezentat o investitie buna sau nu.
În primul rînd, Dorobanţi a încetat să mai reprezinte fieful celor cu fiţe, deşi încă mai umblă prin zonă destule piţipoance. În al doilea rând, în domeniul cosmeticelor se folosesc la fel de multe şi de periculoase ingrediente ca şi în cazul alimentelor. Dacă de unele alimente te mai poţi feri, citind ce scrie pe etichetă (şi scrie îndeajuns de mult încât să te bage în sperieţi), nu acelaşi lucru putem face şi cu prodisele cosmetice.