Dovadă supremă de vitejie pentru unii, cruzime dusă la extrem pentru alţii, corida, lupta dintre matador şi taur, atrage an de an oameni dornici de spectacol, dar şi proteste vehemente din partea iubitorilor de animale.
Fiind considerată o adevărată artă, lupta omului cu taurul are adepţi şi este practicată în câteva ţări ale lumii. În stilul spaniol, la coridă matadorul are un fel de asistenţi(toreadori) care slăbesc şi testează puterile taurului, pentru a face ca lupta să fie cât de cât egală între bărbatul agil şi taurul agresiv.
Matadorii se antrenează de mici în vederea luptelor de mai târziu, pun accent pe desăvârşirea mişcărilor de eschivă, care le pot salva viaţa, dar şi pe eleganţa cu care evită animalul. Costumele sclipitoare trebuie să fie mulate pe corp, pentru a elimina riscul de a fi agăţate de coarnele taurului.
Taurii de coridă sunt crescuţi şi selectaţi dintr-o anumită rasă, care s-a făcut remarcată prin agresivitate, rezistenţă şi agilitate. Greutatea ideală a unui taur oscilează între 460 kg şi 550 kg.
Lupta se încheie odată cu mo_rtea animalului dârz, ucis de viclenia omului. Se întâmplă totuşi ca publicul să salveze uneori taurul rănit, dacă a dat dovadă de inteligenţă şi curaj. La fel cum se întâmplă uneori ca matadorul să fie cel rănit sau chiar om_rât de coarnele puternicului adversar.
Deşi în aceaste lupte dintre om şi animal violenţa este nelipsită, deşi taurul rănit stârneşte milă, deşi uneori oamenii sunt răniţi sau mor, recunosc că mă uit la coride, atrasă de spectacol, dar şi de acel ceva care dovedeşte că omul este mai inteligent decât animalul.
Cortina cade, dar întrebările rămân.
Noi, cei care stăm în fotolii, privind avizi moartea unui animal inocent, nu cumva suntem la fel de vinovaţi ca şi cei ce organizează aceste lupte în arenă?
Dacă publicul nu ar cere, cine ar mai oferi coride?
Ce părere am avea, dacă s-ar întoarce roata şi taurii ne-ar vâna fără milă, chinuindu-ne şi umilindu-ne în arene?
Nu imi plac luptele cu tauri. Am lipsit un pic din tara si nu am mai intrat pe aici
E un spectacol cu idioti pentru idioti.
Cat de subtil ai fost. :))
Nu este nici o problema. Vino cand poti.
Pai de data asta nici n-am incercat. Asa mi se par sporturile/activitati unde se irosesc resursele. Devin cu adevarat inversunat atunci cand sunt chinuite si fiinte in proces.
Eu nu reusesc sa inteleg. Imi este mila de aceste animale, ma ingrozesc daca un om este ranit la coride, dar nu ma pot abtine sa nu ma uit. De ce oare?
Pai la accidentele de la stiri cum te uiti? Sau la imagini de razboi? Sau la bombele de la atentate? Sau la avioanele intrand in turnurile gemene? E curiozitate :). E si un oarescare gen de interes, vrei sa-ti cresti adrenalina, vrei sa-ti fie frica. In acelasi gen in care ne uitam la filme de groaza. Daca n-am avea asta in noi, n-am mai fi avut gladiatori, razboiae si holocaust, nu? Omul e un animal foarte cinic.
De ieri de la Chisinau
Eu nu cred ca as reusi sa ma uit la asa ceva, mi-ar fi prea mila de saracul taur.
Banuiesc ca si tu te uiti la cate ceva din astea. Sau nu? :-P
Este dragutel Chisinaul, dar eu circul greu pe blogul tau, nu stiu unde pot comenta.
Nu te-ai uitat niciodata, nici macar de curiozitate, sa stii despre ce este vorba?
Evident. Dar eu stiu ca-s cinic. Nu ma uit la nimic cu animale chinuite. As face moarte de om din asa ceva sa vad pe unul cihnuind vreun animalus. Dar de oameni nu mi-e mila. Oamenii isi merita soarta fiind specie superioara intelectual. Adica cu alte cuvinte pentru ce ne facem cu mana noastra nu mi-e mila. Ma uit chiar foarte interesat. E interesnant de studiat cat de idioti putem fi.
Nici nu trebuie sa ne uitam la tv pentru a stii cat suntem de idioti. :))
Si mie mi se pare o cruzime….o lupta inutila intre om si animal
Nici macar partea artistica nu o vad, nu o inteleg-poate pentru ca lipseste?
Nu m-am uitat si nici nu ma sensibilizeaza subiectul. Aceeasi mila pt animale este motivul pt care in multe tari europene este interzisa folosirea animalelor in circuri. Pe acest principiu, ar trebui interzisa gimnastica la oameni, intucat si oamenii fac contorsiuni nefiresti cand sunt la olimpiade, nu?
Totusi spectacolul uciderii este diferit de acrobatie si dresaj. Inclin sa nu fiu de acord cu coridele.
Cat despre placerea ta de a te uita la un lucru interzis, cred si eu ca e vorba de frica amestecata cu fascinatie.
…nu este de admis nicio scuză…este o reminiscenţă a orgoliului ancestral de vânător.
Recunosc ca pe mine m-au fascinat de mica aceste lupte de corida..insa cred ca trebuie sa ai nervi de otel si sange rece rece ca sa poti face asa ceva :)
Tocmai azi, in Franta, coridele au fost declarate constitutionale. Cica fac parte din mostenirea culturala.
Nu ma pot pronunta in niciun fel. Nu ma uit la corida, nu o inteleg, nu ma amuza, nu ma intristeaza:) Pentru mine e exact ca fotbalul. Ceva inodor, incolor… ;)
A, imi aduce aminte de un film de desene animate superb: “Ferdinand, the Bull”.
subscriu…
Mi nu îmi plac și nu mă uit la ele. Cruzime fără rost. Am intrat într-un secol în care cred că s-ar putea renunța la ele, însă reprezintă o parte importantă din cultura unora, așa că probabil că nu se va întâmpla prea ușor să dispară luptele astea.
Nu, nici nu mi-a trecut vreodata prin cap sa caut asa ceva. Tu unde te uiti? La televizor, pe internet?
Ce spui de Colosseum şi luptele de/cu gladiatori?
Sincer, ma mir ca nu au fost interzise, eu nu ma pot uita la asemenea “spectacol”.
Inainte ma uitam la tv. Acum gasesc ocazional pe net. Ultima data am vazut pe Discovery sau National Geografic, nu mai stiu exact.
Mie imi place partea de mijloc, cand se intalneste inteligenta omului cu puterea animalului. Pentru poporul iberic este parte din traditie, pana si regele este admirator infocat. Atat de infocat incat a delarat ca Spania va iesi din UE daca vor fi interzise coridele.
Aceste animale sunt mult mai puternice decat oamenii, care vor totusi sa isi demonstreze ca le pot invinge. Dar eu am impresia ca este ca si cum ar trisa, pentru ca intai ii ranesc, ii epuizeaza si abia dupa ce taurii sunt zapaciti matadorul face pe viteazul.
Uneori se exagereaza cu grija pentru animale. Si aici ar fi multe de spus.
Acel orgoliu care totusi ne-a ridicat deasupra animalelor. Ma mir ca nu le-a trecut prin cap sa isi masoare in arene puterile cu ursi, tigri sau elefanti infuriati.
Eu ma uit ca si la filmele de groaza; mai trag cate un tipat de sperietura, mai inchid ochii la fazele cheie… :))
In Franta sunt mai blanzi, mai milosi, au alte reguli. Sau poate le este rusine de B. B. :))
Nu, fotbalul imi este mult mai greu sa il inteleg. Aici macar pricep ca este nevoia omului de a-si dovedi suprematia, de a-si potoli setea de sange, dar cand vad 20 de oameni alergand dupa o minge si alte 200 de milioane urmarind cu sufletul la gura meciul, chiar ca nu inteleg. :))
Da, stiu desenele, erau dragute.
Am intrat intr-un secol in care adultii distrug copii oferindu-le droguri, in care oamenii distrug planeta in cele mai neasteptate moduri, in care cei ce lupta pentru binele omenirii sunt luati in ras. De ce sa ne mai miram ca tortureaza animale nevinovate?
Nu spun nimic. Gandeste-te doar ca am citit Spartacus cand eram destul de mica si impresionabila.
Este greu sa interzici unui popor sa isi pastreze cultura. Mai ales ca din aceste spectacole se castiga bani grei. Spaniolii saraci care opteaza pentru o asemenea meserie au o vorba: “foamea impunge mai tare decat coarnele taurilor”.