Coronavirusul rânjește colții spre omenire

Coronavirusul rânjește colții spre omenire

În Scoția viața pare să meargă înainte, neîntreruptă de coronavirusul care rânjește colții spre omenire. Oamenii își văd de traiul de zi cu zi aproape ca altădată. Cafenelele sunt pline, pe străzi pensionarii se plimbă liniștiți, restaurantele nu duc lipsă de clienți, la medicii de familie cozile sunt la fel de mari ca acum o jumătate de an, în școli răsună glasuri de copii veseli. Și totuși, Coronavirusul rânjește colții spre omenire.

Am văzut schimbări.

Pe 13 martie 2020 magazinele gemeau de marfă. Lipseau produsele de curățat, hârtia igienică, pastele făinoase și concentratul de suc. Scoția părea să fie singura țară din lume în care oamenii continuau să își facă aproape normal cumpărăturile. Pe 14 martie nu mai era absolut nimic pe rafturi. Ca la un semnal, toți au luat cu asalt supermarketurile și au cumpărat ce le-a ieșit în cale.

 

 

 

 

Am intrat în panică

Noi nu aveam nimic de mâncare în casă, cu excepția celor trebuincioase pentru vreo două zile. Am intrat în panică. Cei din jur te obligă să faci chestii pe care nu ți le dorești. Am dat o comandă online, ca să ne asigurăm că avem ce mânca în perioada următoare, în caz că vin vremuri mai grele, dar mai ales ca să evităm pe cât posibil să ieșim din casă.

Am avut parte de surprize

Site-urile magazinelor cu greu se încărcau, probabil din cauză că multă lume încerca să își cumpere online produsele necesare. Anumite mărfuri se vând cu porția. De exemplu, poți cumpăra maxim 3 litri de ulei, 3 pungi de paste făinoase, 2 borcane de bulion, 3 pachete de carne. Cel mai devreme comanda poate ajunge la tine după o săptămână.

În câteva cuvinte, Scoția a intrat și ea în rândul lumii

Hârtie igienică nu se găsește nicăieri. La fel se întâmplă cu produsele pentru dezinfectat. Nu-i bai. Ne spălam pe mâini foarte des, ieșim din casă numai dacă e absolut necesar, încercăm să stăm la distanță de alți oameni. Mai greu este să eviți aglomerația când mergi la muncă, iar asta ne pune pe toți în pericol. E o colectivitate mare de oameni nu chiar speriați de virus. Atâta timp cât nu conștientizează pericolul, nici nu se feresc.

Nu văd nici o soluție pentru noi

Oriunde în lume am fi fost, tot ar fi trebuit să muncim, căci izolarea fără bani suficienți e nasoală. Deocamdată eu stau acasă. Încerc să lucrez, însă nu mă pot concentra. Intru des pe internet să urmăresc noutățile despre coronavirus. Nu sunt foarte speriată, dar nici nu iau în râs pericolul.

Iubesc viața și vreau să mă bucur de ea cât mai mult timp, ceea ce vă doresc și vouă.