Mi s-a întâmplat de multe ori să renunț la unele advertoriale, din cauză că nu aveam cont de PayPal, singura metodă prin care unii mă puteau plăti. Mi s-a întâmplat să mă folosesc de conturile prietenilor, pentru că tot amânam crearea unui cont personal. Apoi m-am decis să intru în rândul lumii, să am și eu paypal-ul meu. Ce am setat în acel cont, ce învârteli am făcut, habar nu am. Cert este că din acel moment am acceptat plata prin paypal, mândră că ”m-am făcut mare” și mă descurc singură.

Tot cert este faptul că din primul moment mi-au fost blocați banii ce îmi fuseseră virați, pe motiv de verificare ce durează fix 21 de zile, timp în care mă uit la banii mei, ei se uită la mine, fluturăm batiste pline de lacrimi și ne promitem un mare dezmăț în ziua întâlnirii. Din nefericire, această zi importantă pică la începutul lunii mai, ceea ce înseamnă că voi petrece sfârșitul lui aprilie în ton cu vremea de afară, mohorâtă…

Din motive ce nu merită a fi menționate aici, am neglijat plata anuală a blogului, lăsând, după prostul meu obicei, pe ultima sută de metri această treabă importantă. M-am trezit astăzi ca într-un film cu fraieri, fără bani pe card, cu toți banii blocați în paypal și cu o datorie pe care trebuie să o onorez cât mai curând, dacă nu vreau să mă fac de rușine.

Această poveste are și o morală: când ai impresia că ”te-ai făcut mare și te descurci singur”, nu direcționa banii unde nu trebuie, nu te grăbi să faci afirmații în public, nu te lăuda nici măcar în fața oglinzii, pentru că paypalul are grijă să îți dovedească imediat contrariul. :D