Conflictele dintre generaţii… Subiect dezbătut pe îndelete de o lume întreagă, de oameni specializaţi şi de profani. Subiect controversat, în care toţi au dreptate şi nimeni nu vrea să cedeze. Nu am de gând să ţin prelegeri, nici să iau partea cuiva. Mai bine vă povestesc o întâmplare…

Bunica, mama şi fiica stau în sufragerie, admirând setul de pluş abia cumpărat. Conţine o cuvertură de pat, o faţă de masă şi două feţe de pernă micuţe, roşu-grena, cu franjuri. Bunica îşi aminteşte că a văzut ceva asemănător la doamna X, femeie cu gusturi fine.

Fetiţa adoră să îşi ţină obrazul pe pluşul moale, din care şi-ar dori să facă hăinuţe păpuşilor. Dar mama, femeie cu idei avangardiste, decide că nu are nevoie de faţă de masă, că mileul de macrame este mai elegant şi luminează sufrageria.

Îi dă sarcină fetei să taie pe jumătate faţa de masă, pentru a face două huse pentru fotolii. Bunica se opune din răsputeri, dar nu este luată în seamă. Copila taie materialul, face tivuri celor două huse rezultate şi pleacă obosită la culcare.

A doua zi, când mama era la serviciu, bunica o convinge să coasă la loc cele două părţi, motivând că masa este mai elegantă acoperită cu acea catifea groasă. Copila, ascultătoare, împunge de zor cu acul în material, grăbită să termine înainte de întoarcerea mamei.

Cearta s-a pornit de cum a intrat mama pe uşă. Bunica este convinsă că faţa de masă trebuie să stea pe masă, chiar dacă acum are o cusătură urâtă pe mijloc. Mama o vrea tăiată şi pusă pe fotolii. Are o voinţă de cremene. Copila întoarce tăcută capul de la una la cealaltă, aşteptând rezultatul care nu întârzie prea mult. Cu lacrimi în ochi, înfige foarfeca şi taie tot ce cususe mai devreme.

Povestea se repetă timp de câteva zile, până când bunica cedează, înduioşată de munca de Sisif a Vienelei şi sătulă de certurile interminabile.

Vă las pe voi să trageţi concluzia…