Conflictele dintre generaţii… Subiect dezbătut pe îndelete de o lume întreagă, de oameni specializaţi şi de profani. Subiect controversat, în care toţi au dreptate şi nimeni nu vrea să cedeze. Nu am de gând să ţin prelegeri, nici să iau partea cuiva. Mai bine vă povestesc o întâmplare…
Bunica, mama şi fiica stau în sufragerie, admirând setul de pluş abia cumpărat. Conţine o cuvertură de pat, o faţă de masă şi două feţe de pernă micuţe, roşu-grena, cu franjuri. Bunica îşi aminteşte că a văzut ceva asemănător la doamna X, femeie cu gusturi fine.
Fetiţa adoră să îşi ţină obrazul pe pluşul moale, din care şi-ar dori să facă hăinuţe păpuşilor. Dar mama, femeie cu idei avangardiste, decide că nu are nevoie de faţă de masă, că mileul de macrame este mai elegant şi luminează sufrageria.
Îi dă sarcină fetei să taie pe jumătate faţa de masă, pentru a face două huse pentru fotolii. Bunica se opune din răsputeri, dar nu este luată în seamă. Copila taie materialul, face tivuri celor două huse rezultate şi pleacă obosită la culcare.
A doua zi, când mama era la serviciu, bunica o convinge să coasă la loc cele două părţi, motivând că masa este mai elegantă acoperită cu acea catifea groasă. Copila, ascultătoare, împunge de zor cu acul în material, grăbită să termine înainte de întoarcerea mamei.
Cearta s-a pornit de cum a intrat mama pe uşă. Bunica este convinsă că faţa de masă trebuie să stea pe masă, chiar dacă acum are o cusătură urâtă pe mijloc. Mama o vrea tăiată şi pusă pe fotolii. Are o voinţă de cremene. Copila întoarce tăcută capul de la una la cealaltă, aşteptând rezultatul care nu întârzie prea mult. Cu lacrimi în ochi, înfige foarfeca şi taie tot ce cususe mai devreme.
Povestea se repetă timp de câteva zile, până când bunica cedează, înduioşată de munca de Sisif a Vienelei şi sătulă de certurile interminabile.
Vă las pe voi să trageţi concluzia…
Eu as fi facut misto crunt de amandoua si fata aia de masa ar fi patit ceva rau si chinuitor inca din prima seara :D. Sa vezi acolo conflict si de gen si de generatii :))))
e reala povestea ?
vai si iar vai :)
cuminte si ascultatoare fetita Vienela :)
Mie imi suna mai mult a orgoliu: care se lasa mai greu si obtine ce vrea! Mama sau bunica?
Bunica (,) crede ca varsta ii da dreptul sa obtine orice isi doreste, iar mama are impresia ca a inventat apa calda!!
Iar Vienela vrea sa le impace pe amandoua!
Am fost in postura fetei si asta mi-a umbrit copilaria!! Am fata de amandoua, maicamea si bunicamea, aceleeasi sentimente de dezaprobare, respingere …
E rau cand doi oameni maturi fac minge de ping pong dintr-un copil!! :(
Nu cred in pacea dintre generatii.
După atâtea zile de tăiat și cusut, cusut și tăiat … oare cum mai arăta fața aia de masă? :)
Cred ca dupa atata munca la fata aia de masa, putea fi considerata vintage :))))))
Eu am fost mai pragmatica: din cuvertura de catifea mi-am facut o rochie de seara, cusuta manual! Ce cusatura sa mai tai sa se faca iar cuvertura?:)
:-O chiar ai patit asa ceva? eu nu as fi cusut si descusut fata aia de masa nici pentru toti banii din lume. o luam si o foloseam in camera mea :)))
Adevarul e ca n-as fi stat mult sa fiu minge de ping-pong :(
Dupa ce le faceam cate o data pe plac fiecareia …nu treceam in niciun caz la faza a doua. Ma prefaceam ca tai ceva gresit si se termina cu tot scandalul. Sunt sigura. ;) Chit ca as fi luat bataie…
:)) la finalul acesta nu ma asteptam :)) esti grozava!
pe langa conflictul de generatii, esti talentata de te pricepi sa cosi asa. Eu sunt varza la acest capitol!
brrr, ce situație !… încă 2 seturi rezolvau problema.
Eu sunt de parere ca vine mai bine pe masa, deci.., Vienelaaa!! :)
Ce cunoscut imi suna toata povestea asta….numai ca finalul intotdeauna apartinea Seniorilor 60+….Nu stiu cum! :))
trebuia sa pui niste capse sau sa protestezi :))
Marturisesc surioara ca nici eu nu ma asteptam la un astfel de….. final. :)))))
Vai-vai! :)
Cineva, cu ani in urma, mi-a spus ca-s o fiinta foarte norocoasa! Incep sa cred – tot mai mult! – ca a avut gura aurita! La noi, si mama, si bunica, se lasau… “manipulate” Ce ziceam noi ca e “bine” si “se poarta” asa era! :)
O zi minunata sa ai!
Eu ma asteptam ca “fetita” sa taie fata de masa si sa faca rochite papusilor asa cum isi dorea:))
Frumoasă punctare a lumii pe care o perpetuăm!
Multumesc. Bine ai venit!
Ha ! Ha ! Si eu cred ca as fi taiat acea fata de masa in bucatele cat mai mici, dar totusi ordonate, asa gen romburi, si apoi as fi zis ca fac un fel de fata de masa de tip quilt, care imi va lua ff mult timp, si pe care desigur ca nu as fi facut-o niciodata pt ca m-as fi plictisit, desi intial probabil ca as fi fostt chiar sincer interesat atat de rezolvarea conflictului, cat si de o rezolutie cat mai creativa…si cand zic asta ma bazez pe ceva real, cum am taiat eu cand aveam cam 4 1/2 ani ciorapii de matase ai bunicii mele paterne care a stat cu noi (mam, tata, si cu mine) o vreme in apartament dupa ce ne mutasem acolo, si eu aveam ceva conflicte, atat interioare (ca eram fascinat de acei ciorapi de matase desi nu eram sigur ca e voie + incepusem gradinita si eram oarecum admirativ-invidios fata de colegii mei din grupa mijlocie care staiu sa decupeze cu foarfeca pe cand eu nu eram sigur ca voi sti sa decupez chiar asa de frumos, si-mi era frica sa nu cumva sa raman repetent pe vreme prea indelungata in acel loc ingrozitor in care in prima zi cum pasisem imi zisesem ca daca asta e procesul de invatamant obligatoriu eu trebuie neaprata sa trec cat mai repede prin el si sa ma vad scapat o data cat mai repede !), cat si exterioare (ca mama si cu soacra ei, bunica mea paterna nu se intelegeau prea bine, mai ales asa intr-un apartament relativ inghesuit desi avea totusi fiecare camera lui, dar doar o singura bucatarie), iar eu ma simteam si la mijloc si vinovat si doream sa ma joc creativ, asa ca mi-am zis sa ma fac si eu croitor-designer de mode si am inceput cu ciorapii, pe care i-am taiat in fasiute si rombulete ff artistice, din care desigur ca aveam de gand sa fac o creatie ulterioara gen Galliano, numai ca am obosit si am adormit, si dupa aia am uitat complet de impulsul meu artistic, pana cand dup anu stiu cate zile bunica a descoperit ca nu are cu ce sa se se imbrace sa plece in vizita la o prietena de-a ei, si efectiv nu le venea sa creada nici lui mama nici ei ca eu, acel copil adorat putusem sa fiu atat de vandal si de destructiv cu proprietatea altuia, si cred ca s-au facut conferinte serioase de familie cum sa adreseze aceasta problema in legatura cu mine, ca sa nu mi se dea totusi cu o pedeapsa prea injusta, ca doar eram asa de mic si incert de responsabil, dar cum sa m aeduce moral ca nu e bine sa te angajezi in acte penale de vandalism, cand eu nici nu stiam ce inseamna asta…asa ca pana la urma mama, abia abtinandu-se sa nu rada, m-a dojenit asa oficial serios, dar cu voce mai scazuta, ca sa nu renunt totusi la pasiunea mea pt creatii de moda, sa nu cumva sa imi stanjeneasca dezvoltarea creativitatii…care ulterior s-a dovedit oricum a fi doar un simplu fetish temporar fata de ciorapi de matase de dama, nu o creativitate autentica !!