Într-o dimineaţă s-a trezit într-un pat străin, alături de Cornel, prietenul din copilărie al soţului ei. Ştia doar că se îmbătaseră, că fusese nervoasă, că se  simţise rău. Nu îşi amintea cum ajunsese în patul lui Cornel, nici dacă făcuseră ceva. O durea capul, dar nu simţea nici un regret. Nu simţea nimic.

S-a dus în bucătărie, a căutat prin dulapuri până a găsit tot ce îi trebuia pentru a face o cafea, a fumat două ţigări şi s-a gândit că ar fi bine să plece. Dar Cornel era deja în uşa bucătăriei, privind-o atent. Au mai băut o cafea, evitând să discute despre noaptea trecută, apoi a condus-o acasă.

De atunci se obişnuise să fie alături de ea tot timpul, chiar şi când femeia îl urmărea pe Marius prin cluburi, pe străzi, când stătea sub geamul lui, urmărindu-i mişcările întrezărite prin perdele. Era geloasă, suferea că fusese respinsă fără menajamente, avea gânduri de răzbunare, iar Cornel încerca să o tempereze, să o trezească la realitate. Dar femeia nu se putea opri. Bea în continuare, îl exaspera pe Marius cu telefoanele, plângea şi îi povestea lui Cornel despre toate necazurile care îi întunecau viaţa. Îşi dădea seama că s-a distrus, că este o epavă, avea zile în care nu se recunoştea privindu-se în oglindă, dar nu ştia ce altceva ar putea face.

În acea dimineaţă, pe femeie au trezit-o razele puternice ale soarelui. Cornel intrase în casa pe care ea o uitase descuiată, pregătise micul dejun, deschisese geamul de la dormitor şi acum încerca să stea de vorbă cu ea.

A vorbit mult, privind-o calm, dar hotărât. I-a amintit de dragostea ei faţă de soţul care suferea pentru că încercase să îi ofere o viaţă mai bună, i-a atras atenţia că nu poate continua la infinit să plângă după un barbat care o evita, i-a spus că nu este totul pierdut, că în acea noapte nu se atinsese de ea. A convins-o să stea o zi fără băutură, să meargă la un salon de înfrumuseţare, a plimbat-o pe străzile oraşului, prin magazine, îndemnând-o să îşi cumpere ceva frumos. Când s-a înserat, femeia era ruptă de oboseală, dar mulţumită de ea, pentru prima dată după mult timp. Fusese o lecţie dură, din care ieşise cam şifonată, dar mult mai matură şi hotărâtă să nu se mai lase doborâtă de necazuri.