Pana in aceasta dimineata nu auzisem despre Casele Roland McDonald, iar acum abia astept sa va povestesc despre ele si sa va invit la un concurs. Pe data de 15 octombrie se implinesc 40 de ani de la deschiderea primei case Roland McDonald, idee a fundatiei cu acelasi nume. Dupa cum stiti, copiii cu probleme grave, internati in diverse institutii spitalicesti pentru tratamente de durata, ar avea nevoie de parinti, in primul rand, pentru ca trec prin experiente traumatizante.
Fundatia Roland McDonald pune la dispozitia parintilor locuinte in care acestia sa se cazeze gratuit, pentru a putea fi alaturi de copiii bolnavi, lucru care pe mine m-a impresionat maxim cand l-am aflat. In prezent exista 322 de astfel de case, raspandite in 57 de tari ale lumii. In Romania exista doar doua case, una in Bucuresti si alta in Timisoara. La implinirea a 40 de ani de activitate, fundatia Roland McDonald a ales un simbol interesant, pe care doreste sa il promoveze, ca lumea sa afle despre toate astea si sa asocieze evenimentul cu faptele bune.
Va invit la concurs. Trebuie doar sa lasati un comentariu. Stiu, nu pare un premiu prea mare, insa aici nu trebuie apreciata partea materiala, ci ideea in sine, faptul ca in lume exista o fundatie care s-a gandit nu doar la copiii bolnavi (fundatia sprijina, printre altele, si interventiile chirurgicale dificile pentru copiii cu malformatii faciale), ci si la suferinta si neputinta familiilor de a fi alaturi de micutii pacienti.
Pentru a participa la concurs trebuie doar sa lasati un comentariu (intrati pe link si comentati acolo) in care sa povestiti pe scurt o fapta buna pe care ati facut-o de-a lungul vietii. Concursul se incheie maine seara la ora 19. Va doresc bafta si va multumesc pentru ca alegeti sa sprijiniti faptele bune!
Nici eu nu am auzit de acest proiect și stau în Timișoara! Mă bucur că există astfel de inițiative :D
Mulțumim de veste! :)
Ha ! Ha ! Am citit pe repede, “Concurs… Roland Barthes”! Zau, tocmai ma chinuisem toata ziua sa inteleg un videoclip dintr-un film rusesc metaforic despre razboiul mondial 2 privit cam exagerat de nostalgic postat de bloggerul Vax Albina, de ajunsesem sa citesc de pe wikipedia din cauza ca Vladen nu e la indemana sa-l fi intrebat direct pe el.
Propun o initiativa de concurs caritabil: care are cont de Facebook si reuseste sa il gaseasca pe acolo pe Vladen sa-l roage frumos sa revina in blogosfera, si cel care-l va convinge va castiga aprecierea mea..
Fapte bune? imprecis! Pot fi aparent bune și la analiză nocive; gest spontan (pahar de apă unui însetat) sau de durată ( ingrijirea unui bolnav strain)ș.a,ș.a.Dar au ceva in comun:discretia cu care se fac, simplitatea gestului și, mai ales, anonimatul in care intră imediat după producere. A juca la un concurs in care expui o fapta bună facută intr-o viață, mi se pare o enormitate. De câte ori nu faci nenumarate asemenea gesturi, pe care le si acoperi cu modestia uitării. Iarta-mă,nu vreau si nu pot s-o fac. Tu insăti mă supui unui taifun de fapte bune și nu înteleg de ce!? Hai să scriem despre fapta bună ,a secundelor fiecărei zile trăite! Nu moralizator și nici becalian. Fără inventar anual! Cu stimă
Apreciez iniţiativa, dar mi-e peste mână să povestesc ce băiat bun am fost cu nu ştiu ce ocazie, făcând un gest firesc, de a-mi ajuta semenii aflaţi la ananghie.
Am povestit și eu o faptă bunicică. :)
:) Faptele bune le faci, nu le povesteşti. :)