În orice grup cred că există un lider recunoscut de toţi, un om care poate lua rapid deciziile corecte, care îşi păstrează sângele rece în orice situatie şi care veghează ca ceilalţi membrii să trăiască în armonie. Şi mai cred că orice grup are un gogoman care devine, mai devreme sau mai târziu, ţinta tuturor glumelor.
Celui pe care îl cunosc eu îi voi spune Gogu, pentru că este un nume care i se potriveşte şi pentru că nu contează numele lui real. Este un tip blajin, căruia îi poţi spune orice. Nu se supără decât foarte rar, dar şi atunci îi trece repede. Ascultă cu atenţie când se vorbeşte, dar mare lucru nu reuşeşte să înţeleagă. Scorneşte poveşti care ne fac să leşinăm de râs, dar nu pentru că sunt amuzante, ci pentru că nu au nimic comun cu realitatea.
Dacă fiecare dintre prietenii mei ar povesti câte o întâmplare care să îl aibă ca protagonist pe Gogu, lumea bancurilor ar fi mult mai bogată. Ne amuzăm în grup pe seama lui, îl luăm în balon când îl prindem, îl acceptăm aşa cum este, deşi uneori ne scoate din sărite. Sunt şi momente în care sinceritatea lui destinde atmosfera. Da, Gogu poate fi şi sincer, atunci când crede că a făcut un lucru aşa cum trebuia să fie făcut.
Era Gogu într-o maşină cu un prieten. Stătea pe locul mortului. Prietenul îl roagă să se uite în dreapta, să îi spună dacă vine vreo maşină. Gogu răspunde senin:
-Cât de cât!
Până seara, tot grupul aflase de acest răspuns. Văzându-se înconjurat de atâţia oameni care doreau să afle ce însemna în acel caz “cât de cât”, Gogu, mândru ca un păun, ne explică răbdător că “maşina care se vedea venind din dreapta nu era foarte departe, dar nici nu ar fi avut timp să ajungă lângă noi, să ne pună vieţile în pericol”.
Se întoarce Gogu din Spania, unde muncise două luni. Ne povesteşte despre succesul nebun pe care l-a avut la femeile de acolo. Ne spune că în a doua seară deja se culcase cu o fată.
-Cum ai convins-o, Gogule, dacă tu nu ştiai o boabă de spaniolă, iar ea nu vorbea limba română?
-I-am făcut semn!
Uneşti degetul mare cu arătătorul şi în cercul format bagi unul dintre degetele de la mâna cealaltă. Acela era semnul cu care reuşise să o convingă. Am găsit o poză pe internet, pe care vreau să i-o fac cadou lui Gogu, pentru cazul în care mai pleacă în Spania sau în oricare altă ţară. Să îi fie omului uşor să comunice… :))
Inițial am crezut că vrei să vorbești despre lideri. Mult mai amuzant este însă acest Gogu, pe care îl invidiez, am vrut mereu să fiu clovn-ul clasei :D
:)) foarte tare . Iar poza e , cum a zis si Javra, de pus in rama
“Cât de cât” :D Foarte tare Gogu! Cred că o să-mi vină de multe ori în gând expresia asta :D
Acum stiu ca un puzzle cu camile mi-ar implini existenta… :D
Sunt persoane care prin simplul fapt ca deschid gura iti pot face ziua mai frumoasa. Auzi cica “cat de cat” :))
Haios tare Gogu al vostru! :))) Iar imaginea e bestială. Made my day!
O săptămână frumoasă, Vienela!
Desenul e de pus în ramă!
Hai mai ca are communication skills! Mie nu mi-ar fi trecut prin cap sa fac asa semn catre o doamna :P. Dar acum, intreb eu, la pret cum s-a inteles? Ca-mi inchipui ca genul de femei abordabile asa “plastic”…costa chiar si in Spania :P
Nu strica sa mai dai din cand in cand peste un Gog. Cei mai multi dintre ei sunt inofensivi si chiar neincercati de rautati, ipocrizii si dispute infinite.
Ceea ce apreciez la Gogu, indiferent despre cine vorbim, este tocmai latura lui simpla, nevindicativa si fatarnica. restul e poveste.
Cât de cât excelent :)
:)) Toata lumea ar trebuie sa aiba un prieten ca Gogu. Sau cel putin ca si cunostinta. Din cand in cand o asa destindere e buna. :D
Zi frumoasa!
super faina imaginea :))
Cat de cat baiat amuzant Gogu ;)