Deși nu pare (nu mai am energie să las comentarii), citesc de prin online cam tot ce îmi iese în cale, fără să fac nazuri, fără să aleg după cine știe ce criterii, fie că omul care a scris îmi este cunoscut, fie că nu. În plimbările mele, am întâlnit în ultima perioadă un dispreț profund față de ”compunerile de pe bloguri” și am rămas uimită de răutatea celor care se cred mult mai presus decât alții, uitând că și ei au început tot scriind compuneri (unii la școală, alții pe internet). 

Mulți uită că blogurile, în marea lor majoritate, sunt simple jurnale online, nicidecum capodopere literare. Nu cred că sunt prea mulți bloggeri care să scrie așa cum le vine la mână și totuși să își imagineze că ar putea deveni vreodată mari scriitori. Atunci, de ce să le taiem aripile abia crescute? De ce nu îi lăsăm să se descarce, să își aștearnă gândurile, să lege prietenii cu ceilalți bloggeri?

Cu ce vă deranjează dacă noi, gloata mediocrității, nu putem urca mai sus de clasa a patra și continuăm să scriem compuneri pe bloguri, în loc să ne delectăm cititorii cu texte care să le încrețească mintea, în timp ce ar incerca să afle ”ce a vrut să spună autorul?” De ce nu vă căutați bloguri scrise de academicieni, de savanți, de mega-ultra-super intelectuali, dacă tot vreți să citiți ceva de calitate?

Viețile unora chiar curg lin, fără evenimente majore, deci nu au cine știe ce fapte de vitejie de menționat.  Uneori menționează nimicul… :) Unii chiar nu pot face poeme din orice întâmplare banală a vieții. Unii nu vor să scrie într-un stil alambicat, tocmai pentru a avea cititori care să îi poată înțelege, cu care să poată comunica. De unde problema ”compunerilor pe blog”, ironie nemascată la adresa celor ce scriu simplu, fără întorsături sublime de condei, fără subînțelesuri știute doar de poet, fără nimic artistic?

Ca pe o glumă țin să arunc în online o informație: bine ar fi dacă noi, clasa decorată cu Ordinul Mediocrității, am reuși să scriem compuneri zilnic, căci sunt la mare căutare, după cum spun statisticile blogului meu, referindu-se la compunere despre prietenie, doamna învățătoare, vacanța de vară… :)

Și nu, nu a spus nimeni despre mine personal că aș scrie compuneri…