Căldura insuportabilă mă obligă să ies din cort. Aprind o țigară și privesc cerul, întrebându-mă ce caut acolo, singură între stele și gânduri. Toți dorm. Din depărtare se aud acorduri de chitară. Sesizez mișcare în stânga cortului meu. Trag cu urechea, încercând să îmi dau seama ce se întâmplă. Ochii se acomodează cu lumina lunii și atunci disting chipuri cunoscute. Sunt tineri din grupul gălăgios de alături. Cel mai puțin omogen grup văzut vreodată. Un el și o ea discută în șoaptă, se ating parcă accidental, se privesc în ochi. Nu au mai mult de 18 de ani. Cam atât am și eu.
Cu ea am schimbat câteva vorbe dimineață, la duș. O văd cum se joacă. Un joc vechi de când lumea, cu reguli primite din memoria ancestrală. Lui totul i se pare serios. Nu poate deosebi flirtul de pasiunile serioase. O vrea. O vrea cu toată ființa lui. Fata nu îl vrea. Doar își testează puterile. Îl întărâtă, apoi îl respinge. El simte că nu se ridică la înălțimea fetei și atunci îi vorbește despre visul secret, despre dorința lui de a scăpa din satul cu nume de copac, de caii pe care îi îngrijește la C.A.P. Vrea să meargă mai departe la școală, pentru a deveni om mare.
Pe ea o irită acest vis. Nu vrea să îl vadă schimbat pe băiat. Farmecul lui stă tocmai în autenticitate. Pentru ea, un băiat mirosind a iarbă crudă, a animal, a inocență, este ceva nou, fascinant. Ce diferență între el și iubitul ei, medic veterinar la același C.A.P.! Unul este necioplit, altul de o finețe rară. Unul miroase a pământ, altul a parfumuri scumpe. Unul abia leagă două vorbe, celălalt ar fi putut rivaliza cu Cicero. Comparația o face să privească în jur, parcă speriată de ideea că iubitul ar putea auzi discuția ei cu băiatul.
Mă zărește și îmi zâmbește, complice. Își continuă jocul, netulburată de martorul tăcut ce fumează cu ochii la stele. Martorul o înțelege, căci amintirea unui băiat ars de soare și mirosind a fân încă bântuie prin cotloanele memoriei. Fiecare mișcare pe care o face fata este studiată, concepută special pentru a-l seduce. Fiecare vorbă rostită în șoaptă îl amețește, îi șterge din cap orice gând rațional. În ochii lui sticloși se poate citi limpede dorința de a strânge fata în brațe, de a fugi cu ea acolo unde nimeni nu i-ar putea găsi. Încă nu înțelege jocul. Ce dureroasă îi va fi trezirea!
Da, dar trebuie să se trezească amândoi. Se pot trezi prea târziu când regretele nu mai rezolvă nimic. Sau poate amândoi trebuie să învețe ceva și li s-a oferit această experiență….
Uite că ai reușit să mă introduci în atmosferă și luam totul chiar în serios :).
Hai o zi bună :)
La fel de detestabile sunt toate femeile?