În anumite perioade ale vieţii mele de albinuţă de femeie harnică, când cumpăram câte un lucru nou prin casă, aveam grijă să arunc alte două lucruri  care mi se păreau demodate sau inutile, care îmi aglomerau spaţiul. Încet, încet, am dus la gunoi aproape tot ce aveam prin casă din Epoca de aur. Mă şi amuzam văzând oameni care se nimereau să ducă gunoiul la ghenă în acelaşi timp cu mine, repezindu-se la lucrurile pe care le aruncam. Zâmbeau la fel de fericiţi ca şi arheologii care descoperă comori îngropate.

Aşa cum se întâmplă de obicei, la scurt timp după ce le aruncam, începeam să le simt lipsa, să îmi dau seama că aş mai fi avut nevoie de ele sau că ar fi putut deveni valoroase mai târziu. Dar era prea târziu. :((

A fost o vreme când cumpăram foarte multe cărţi. Cineva m-a sfătuit să merg la târgul de vechituri din Ploieşti, de unde am şi achiziţionat, la preţuri de nimic, o mulţime de cărţi bune. Atunci am văzut întinse pe tarabe lucruri asemănătoare cu cele pe care eu le aruncasem şi m-am întrebat dacă le şi cumpără cineva. Da, le cumpără. Sunt cei ce le recondiţionează, apoi le vând la preţuri foarte bune(pentru ei), dar şi colecţionari înrăiţi, care şi-au deschis adevărate muzee în case.

În afară de mobila veche despre care vă spuneam aici, nu mai am prin casă decât un peşte de sticlă, nişte mileuri de macrame, o butelcuţă adusă de la Castelul Bran, două ceasuri de masă, un suport de fier forjat pe care poate fi pus un ghiveci cu flori şi două casete de lemn pirogravat, în care îmi ţin cerceii. Nimicuri. Poate mai este ceva rătăcit prin vreun dulap, dar la ora asta nu îmi amintesc.

Zilele trecute m-am distrat citind pe talentirosit.ro că Florin Ruşanu şi Cristi Juverdeanu s-au plimbat prin târguri de vechituri. Asta până când am văzut ce comori au găsit, îngropate în mormanele de nimicuri. Aproape că îi invidiez. :))

Voi ce lucruri rămase din alte timpuri ascundeţi prin casă?