Comisarul și cei șapte pitici, carte scrisă de Sergiu Someșan
Primul pitic. Personajul este credibil – are bucurii și temeri ca orice alt om. Fragmente din viața trecută și actuală, creionate rapid și clar, mă ajută să mă atașez de el, să îi înțeleg complexele și nevoile. Sper să nu pățească nimic. Dar scriitorul, acest stăpân cu drept de viață și de moarte asupra personajelor, trimite pe urmele sale un criminal misterios și sadic.
“De la o distanță atât de mică, săgeata de oțel își păstră întreaga putere, astfel că, după ce îi străpunse craniul, se înfipse adânc în trunchiul ulmului pitic, cufundându-l pe Octavian într-un întuneric pe care nici o dâră de lumină nu îl mai putea străpunge.”
Echipa de criminaliști lucrează febril pentru a afla mobilul și a-l descoperi pe cel care, după omor, lasă în urmă numai o “bucată de hârtie pe care erau desenați schematic piticii din desenul animat Albă ca Zăpada și cei șapte pitici.
Desenul nu avea nimic deosebit, piticii erau desenați cu o carioca neagră, atâta doar că peste unul dintre ei, cel situat în partea de sus a desenului, era tras un X mare, cu o carioca roșie.”
Capitolele alternează, trecând cu lejeritate de la prezentarea și moartea fiecărui pitic în parte la efortul depus de echipa de criminaliști ce speră să găsească mai multe indicii, astfel încât să poată preîntâmpina următoarea crimă. Rând pe rând, șapte pitici din Brașov sunt omorâți în cele mai neașteptate moduri și de la fiecare dintre ei criminalul își ia un trofeu: degetul mic de la mâna stângă.
Rând pe rând, hârtiile lăsate de criminal acolo unde se descoperă cadavrele piticilor au tot mai multe X-uri desenate cu carioca roșie. Vor reuși oare criminaliștii să afle cine se ascunde în spatele acestor omoruri înfăptuite cu profesionalism și cu sadism?
“Deci avem doi suspecți până acum: primul ar fi iubitul fetei, plecat să se înroleze în Legiunea Străină pentru a câștiga bani ca să-și întemeieze o familie. După sinuciderea fetei descoperă întâmplător pe net filmul și profită de misiunea primită ca “recuperator” pentru a afla identitatea piticilor din film, pe care-i ucide apoi pe rând…
În același timp, tatăl fetei – care nu îl putea suferi pe viitorul lui ginere – află, întâmplător sau nu, că Tony urmează să vină în România. Să reținem faptul că tatăl fetei are cel mult patruzeci și cinci de ani, este înalt, masiv, într-o bună formă fizică, vânător, iubitor de mișcare în aer liber…”
După cum probabil ați înțeles, Comisarul și cei șapte pitici este o carte polițistă. Mi-a plăcut să mă joc în gând de-a criminalistul, să încerc să descopăr ucigașul înainte ca autorul să îl deconspire. Trecuseră foarte mulți ani de la ultima carte polițistă citită și, pe ascuns, cred că mi-am dorit ca intriga să fi fost mai complicată, poate pentru că m-am întrebat de ce erau atât de mulți Vladimir într-o poveste, de ce unui criminalist i s-a permis să își ia concediu și să plece peste hotare tocmai în cursul anchetei, cum de Alina, criminalistă și ea, era mereu cea care lumina câte un colț al misteriosului caz. Cu alte cuvinte, i-am bănuit, pe rând, pe fiecare dintre ei. :D
Comisarul și cei șapte pitici – o carte cu personaje interesante, bine creionate. O carte lejeră, ușor de citit, o carte ce își are rădăcinile bine ancorate în zilele noastre.
1 thought on “Comisarul și cei șapte pitici”