Un prieten i-a cerut într-o zi uniforma de soldat. Cu împrumut, fără să spună pentru ce îi trebuie. Soldatul i-a oferit-o cu dragă inimă, fără să bănuiască nimic. Mai târziu, a fost găsit cadavrul unei fete, iar martorii au susţinut că ucigaşul nu putea fi decât Jose, soldatul nostru. Cinstit Compulsiv onest la nivel autentic naiv ignorant şi oarecum exagerat rigid, bazat probabil pe o educaţie defectuoasă şi chiar posibil alte disfuncţii personale nebăgate în seamă la screening-ul de sănătate necesar înaintea înrolării în cadrul forţelor de apărare oficiale naţionale”- modificare sugerată de Rudolph-până în ultima clipă, tânărul nu a vrut să îşi trădeze prietenul şi nici acesta nu s-a deranjat să spună de ce uniforma era pătată de sânge. Soldatul a fost condamnat şi spânzurat. L-au îngropat în cimitir, lângă zid. La mult timp după, când lespedea a fost dată la o parte, au găsit trupul lui Jose perfect conservat. Oamenii au pus pe mormânt o placă pe care se poate citi “Aici zace Jose Jorge. A fost condamnat pe 3 aprilie 1843”.
Jose Saramago ne încredinţează, în cartea Călătorie prin Portugalia, că placa încă există şi poate fi văzută în Braganca, Portugalia, iar eu plănuiesc să ajung într-o zi acolo, să depun o floare pe mormântul acestui băiat. Dacă tot am ales să vă vorbesc despre cartea primită de la Ioana Budeanu, vreau să vă arăt şi vederea pe care mi-a trimis-o din Turcia, reprezentând Hagia Sophia.
Răsfoiesc apoi ghidul Italiei, pe care l-am primit de la Bia şi mă văd trecând dintr-un oraş în altul, mă văd cercetând muzee, palate şi capele, mă văd minunându-mă de arhitectura vechilor romani, mă văd bând un caffe ristretto în fiecare piaţă din Italia, mă văd reîntâlnind prieteni pe care nu i-am văzut de câţiva ani. Sper să nu rămână doar un vis, sper ca într-o zi ghidul chiar să mă ajute să Vizitez Italia.
Din Italia trec rapid în Franţa şi mă bucur de minunile Parisului, pentru care îmi voi rezerva cel puţin o săptămână, deşi unii spun că nici măcar o lună nu este suficientă pentru a vedea tot ce are frumos oraşul luminilor, al iubirii, al eleganţei. Până atunci, mă uit la cartea poştală primită de la Kadia, oftez şi visez cu ochii deschişi, apoi fug pe blogul ei, unde se împart săptămânal ilustrate călătoare, poate mai primesc ceva. :)
Tot Kadia mi-a oferit o minunată vedere din New York, plină de urări călduroase şi m-a făcut să mă întreb cât de mic şi neînsemnat se simte omul când ajunge într-un oraş atât de mare, cu clădiri uriaşe, ce parcă se pregătesc să spargă cerul. Apoi m-am gândit că omul nu are cum să se simtă mic în New York. Oraşul înseamnă oameni, înseamnă creier pus la treabă, înseamnă mâini harnice, înseamnă dorinţa de a cuceri planeta, de a o stăpâni, de a bucura ochiul şi vanitatea. Iar noi suntem oameni şi avem slăbiciuni…
Visul ia sfârşit, dar speranţa nu moare, ci se ascunde în subconştient, lucrând în linişte la planul de a face toate astea posibile într-o zi. Îmi doresc ca acea zi să vină înante ca eu să fiu prea bătrână pentru a mă călători prin toată lumea, pentru a străbate la pas oraşe şi sate, munţi şi locuri neumblate, pentru a admira tot ce mâna omului sau a naturii a pregătit pentru ochii mei înfometaţi.
Adun micile comori primite de la prietenele călătoare din blogosferă, cărora vreau să le mai mulţumesc încă o dată şi le ascund în micul cufăr primit de la Simona şi Lucian, şi ei îndrăgostiţi de călătorii, mergând lipa-lipa prin lume şi prin viaţă. Este un sipet frumos, ce arată pe dinafară ca o carte plină de ştampile şi timbre, iar în interior are destul spaţiu pentru a păstra lucruşoarele ce mă ajută să visez frumos şi să sper că voi vedea într-o zi tot ceea ce îmi doresc.
PS 1: Fotografiile nu sunt de cea mai bună calitate, dar sper să treceţi cu vederea şi să visaţi frumos!
PS 2: Colecţionez visuri! Dacă doriţi să îmi trimiteţi o carte poştală din locul în care vă aflaţi, vă voi mulţumi din toată inima şi o voi aşeza la loc de cinste, alături de celelalte comori.
….nu-ţi voi spune nimic decît, că eşti minunată şi te iubesc pentru ceea ce eşti şi cum eşti…..
Adriana, imi vor creste cornite din cauza ta! Te iubesc si eu!
Am calatorit printre vise, ce poate fi oare mai frumos? MUltumesc. :D
Si eu iti multumesc! :)
Când o să plec în vacanţă, o să îţi cer adresa. Încă nu cunosc destinaţia, dar sigur voi alege un loc frumos. Mi-a plăcut ideea colecţiei tale.
Abia astept, Sonia! Iti multumesc anticipat!
Si mie imi place ideea ta de colectionat visuri si carti postale ilustrate. Desi, personal, prefer magnetii de frigider.
acum visez şi eu… şi-ar fi bine dacă n-ar fi rău, pentru că sunt la muncă…
Sis, cum ne plimbi tu asa frumos… :) Ma faci sa visez si eu si nu mai dau randament! :))
De cand ma stiu visez chiar daca am latura asta cu care imi tai singura craca spunandu-mi ca eu nu am cum sa ajung acolo si acolo, dar visez alaturi de tine :)
O sa fi atat de bogata in vise incat te va cauta fiscul sa te impoziteze :)
deci trebuie să îţi trimit o vedere din cipru? :D
Si eu colectionez carti postale.
Imi place sa fiu de moda veche in multe privinte.
Nu colectionez nimic! O fi un defect? Sau , poate colectionez trairi.
Vei mai primi cu siguranta inca una de la mine pentru ca … nu ti-am trimis din Geneva ;)
Şi pe mine m-ai făcut să visez.
Esti o adevarata colectionara de ilustrate! :)
Aş vrea să le vizitez şi eu. Şi, dacă tot e să-mi închipui, aş vrea să văd
locurile astea şi de sus, aşa cum sunt prezentate îm nişte poze.
OBIECTEZ oficial la folosirea cuvantului “CINSTIT” in acest citat, “Cinstit până în ultima clipă, tânărul nu a vrut să îşi trădeze prietenul şi nici acesta nu s-a deranjat să spună de ce uniforma era pătată de sânge.”
Zau, dupa ce am citit asta, mi s-a incetosat asa mintea, am oftat deznadajduit, si nici nu am mai putut sa ma bucur de ilustratele din restul articolului, care zau, sincer, probabil ca erau ff frumoase, si chiar posibil sustinatoare de moral..dar care moral, ca efectiv mie mi-a pierit si ultimul strop dupa ce am citit prima propozite din acea fraza. Eu inteleg ca in esenta nu era probabil ceva rau intentionat, ca imagine, era poate ceva chiar asa posibil promo-crestin, insa din vremuri mai mult proto-crestine, si pre-alfabetizare, la nivel de educatie de masa prin folclor oral si diverse balade alegorice, dar TOTUSI, zau, cuvantul “Cinstit”, asa cum trebuie el promovat astazi, cand totusi lumea citeste asa mai pe sarite, si desi e alfabetizata, e in mare parte analfabeta functional, si se pot crea niste neintelegeri masive cu consecinte chiar dezastruoase, (inclusiv delincventa juvenila, coruptia administrativa, sau chiar si acuzarea exagerata a BOR ca este ipocrita), acest cuvant NU are ce sa caute acolo.
Propun inlocuirea acestui cuvant in acea fraza cu expresia “Compulsiv onest la nivel autentic naiv ignorant si oarecum exagerat rigid, bazat probabil pe o educatie defectuoasa si chiar posibil alte disfunctii personale nebagate in seama la screening-ul de sanatate necesar inaintea inrolarii in cadrul fortelor de aparare oficiale nationale”.
:)) Sa stii ca modific! :)
Gata, Rudolph. Poate ca aveai dreptate. Cinstit nu era cel mai potrivit cuvant si ar fi putut induce in eroare tinerii. Merci. ;)
Vienela ai grija ce-ti doresti! :P
Nu te cunosc încă, aşa că nu-mi voi lăsa cuvintele să se înşire, banalizând momentul…o să-ţi spună poate mai multe cântecul bunului meu prieten, pe care îmi permit să îl adaug colecţiei tale.
o sa-ti trimitem si noi o vedere din Ploiesti. Poate vrei sa-l vizitezi :)))))
Bine ca stiu ca faci colectie de carti postale. Pana iti trimit una reala, uite una virtuala:
Aproape ca am uitat ca azi mai exista vederi. N-am mai vazut/cumparat/trimis de ani de zile…
M-am plimbat odata cu tine prin aceste visuri minunate, calatorind prin locurile minunate de pe planeta, care si mie mi-au ramas doar in subconstient.
Minunate lucruri, minunat ca ai puterea sa visezi si sa aspiri, sa apreciezi frumosul si sa te bucuri din suflet. Sa stii ca acesta e un dar de pret