Un prieten i-a cerut într-o zi uniforma de soldat. Cu împrumut, fără să spună pentru ce îi trebuie. Soldatul i-a oferit-o cu dragă inimă, fără să bănuiască nimic. Mai târziu, a fost găsit cadavrul unei fete, iar martorii au susţinut că ucigaşul nu putea fi decât Jose, soldatul nostru. Cinstit Compulsiv onest la nivel autentic naiv ignorant şi oarecum exagerat rigid, bazat probabil pe o educaţie defectuoasă şi chiar posibil alte disfuncţii personale nebăgate în seamă la screening-ul de sănătate necesar înaintea înrolării în cadrul forţelor de apărare oficiale naţionale”- modificare sugerată de Rudolph-până în ultima clipă, tânărul nu a vrut să îşi trădeze prietenul şi nici acesta nu s-a deranjat să spună de ce uniforma era pătată de sânge. Soldatul a fost condamnat şi spânzurat. L-au îngropat în cimitir, lângă zid. La mult timp după, când lespedea a fost dată la o parte, au găsit trupul lui Jose perfect conservat. Oamenii au pus pe mormânt o placă pe care se poate citi “Aici zace Jose Jorge. A fost condamnat pe 3 aprilie 1843”.

Jose Saramago ne încredinţează, în cartea Călătorie prin Portugalia, că placa încă există şi poate fi văzută în Braganca, Portugalia, iar eu plănuiesc să ajung într-o zi acolo, să depun o floare pe mormântul acestui băiat. Dacă tot am ales să vă vorbesc despre cartea primită de la Ioana Budeanu, vreau să vă arăt şi vederea pe care mi-a trimis-o din Turcia, reprezentând Hagia Sophia.

 

Photo0093

Răsfoiesc apoi ghidul Italiei, pe care l-am primit de la Bia şi mă văd trecând dintr-un oraş în altul, mă văd cercetând muzee, palate şi capele, mă văd minunându-mă de arhitectura vechilor romani, mă văd bând un caffe ristretto în fiecare piaţă din Italia, mă văd reîntâlnind prieteni pe care nu i-am văzut de câţiva ani. Sper să nu rămână doar un vis, sper ca într-o zi ghidul chiar să mă ajute să Vizitez Italia.

 

Photo0092

Din Italia trec rapid în Franţa şi mă bucur de minunile Parisului, pentru care îmi voi rezerva cel puţin o săptămână, deşi unii spun că nici măcar o lună nu este suficientă pentru a vedea tot ce are frumos oraşul luminilor, al iubirii, al eleganţei. Până atunci, mă uit la cartea poştală primită de la Kadia, oftez şi visez cu ochii deschişi, apoi fug pe blogul ei, unde se împart săptămânal ilustrate călătoare, poate mai primesc ceva. :)

Photo0096

Tot Kadia mi-a oferit o minunată vedere din New York, plină de urări călduroase şi m-a făcut să mă întreb cât de mic şi neînsemnat se simte omul când ajunge într-un oraş atât de mare, cu clădiri uriaşe, ce parcă se pregătesc să spargă cerul. Apoi m-am gândit că omul nu are cum să se simtă mic în New York. Oraşul înseamnă oameni, înseamnă creier pus la treabă, înseamnă mâini harnice, înseamnă dorinţa de a cuceri planeta, de a o stăpâni, de a bucura ochiul şi vanitatea. Iar noi suntem oameni şi avem slăbiciuni…

Photo0097

Visul ia sfârşit, dar speranţa nu moare, ci se ascunde în subconştient, lucrând în linişte la planul de a face toate astea posibile într-o zi. Îmi doresc ca acea zi să vină înante ca eu să fiu prea bătrână pentru a mă călători prin toată lumea, pentru a străbate la pas oraşe şi sate, munţi şi locuri neumblate, pentru a admira tot ce mâna omului sau a naturii a pregătit pentru ochii mei înfometaţi.

Adun micile comori primite de la prietenele călătoare din blogosferă, cărora vreau să le mai mulţumesc încă o dată şi le ascund în micul cufăr primit de la Simona şi Lucian, şi ei îndrăgostiţi de călătorii, mergând lipa-lipa prin lume şi prin viaţă. Este un sipet frumos, ce arată pe dinafară ca o carte plină de ştampile şi timbre, iar în interior are destul spaţiu pentru a păstra lucruşoarele ce mă ajută să visez frumos şi să sper că voi vedea într-o zi tot ceea ce îmi doresc.

Photo0091

PS 1: Fotografiile nu sunt de cea mai bună calitate, dar sper să treceţi cu vederea şi să visaţi frumos!

PS 2: Colecţionez visuri! Dacă doriţi să îmi trimiteţi o carte poştală din locul în care vă aflaţi, vă voi mulţumi din toată inima şi o voi aşeza la loc de cinste, alături de celelalte comori.