Mi-a promis cândva că îmi va face scară spre cer, dar nu mi-a spus că, odată ajunși la înălțimi amețitoare, vom fi mai aproape de soare și vom simți cum ne topim încetinel sub razele unui august de cuptor. În codul meu genetic este înscrisă o regulă de aur: întotdeauna câinele va face tot ceea ce îi va sta în puteri pentru a-și proteja prietenul uman și pentru a-l face fericit. M-am străduit și ieri să respect regula.
I-am arătat Vienelei cum se poate răcori în zilele de foc și mai ales cum se poate distra cu minime cheltuieli, însă a preferat să mă urmărească de la o distanță (nu prea) sigură. Măcar a avut inspirația de a face poze, astfel încât toți cei interesați (oameni și câini) să ia aminte. În rândurile ce urmează voi explica, pas cu pas, ce este de făcut pentru ca zilele de cuptor să fie vesele și răcoroase.
Aveți nevoie de un câine jucăuș, o curte înverzită și o găleată cu apă rece. Restul vine de la sine. Câinele, urmând regula înscrisă în codul său genetic, va rupe cu dinții câte o frunzuliță sau un fir de iarbă. Își va invita din ochi prietenul uman să i se alăture. Chiar și în cazul unui refuz, câinele va continua să se distreze și să îi distreze pe toți cei din jur. Cum? Aruncând frunze în apă.
Saltimbanc înnăscut, patrupedul își va scufunda capul în găleată încercând să muște apa. Va pescui frunzele și le va arunca departe. Își va scutura blănița peste picioare de umani și peste aparate foto aflate prea aproape. Va smulge iar frunzulițe și iar le va arunca în apă. Le va pescui cu dibăcie și le va arunca departe, în râsetele umanilor. A doua zi va povesti pe blog, încercând să își distreze și cititorii.
Ce draguta e minunea! Tare le mai place unora apa! :)
Sunt distractivi, cu siguranta! N-avem timp sa ne plictisim cu ei in preajma si au un dar nemaipomenit de a creste nivelul… endorfinelor! :)
Ciudat este ca in casa o detesta. Decat sa ii fac baie, mai bine fac orice altceva. Trebuie sa il pacalesc cu tot felul de recompense, sa stea Mihai cu el in cada… :)))
Daaa! Nu stiu cum as putea sta fara el si cum as mai putea zambi fara ghidusiile lui…
Haha! :) Imi cam imaginez cum e la “ora de baie”. Cred ca lui nu-i place in cada – asa era Boby, pana cand am ales sa-i facem duş langa cada (nu se acumuleaza apa daca ai o gura de scurgere buna). Nu s-a mai “zvarcolit” si chiar i-a placut (noua ne-a placut mai puţin sa spalam si baia, dar nu-i faceam baie des pentru ca parul scurt se intretine usor).
Nici noi nu ii facem baie prea des. Are la activ vreo 5 bai in 15 luni. :)
Avem scurgere buna in baie, dar tot acolo e si masina de spalat si parca nu imi e la indemana sa o ud…
Adevărul e că viața cu un câine lângă tine poate fi distractivă și reconfortantă! :-)
Adevarul este ca numai cei care au (sau au avut) caine langa ei stiu cat e de misto viata! :)
Eu…am tânjit după un câine toată copilăria. Iar verile la bunici erau „condimentate” cu întâmplări despre câinii pe care i-am avut de-a lungul timpului acolo…
Ce ar fi sa povestesti?
Da, ar fi… Că dacă n-ar fi…nu s-ar povesti, nu? :-D
Corect! :D
Aplauze pentru câinele jucăuş! :)
A fost o lectie pentru noi. Si motiv de distractie maxima. :)
Cainele jucaus multumeste! :)
sa vezi ce distractiv e sa prinzi prunele care cad in cadita plina cu apa!
:))) Mi-ar placea, dar prunii mei nu au rodit anul acesta. Si probabil nu vor rodi multi ani de acum inainte, ca nu am. :))))
Cine ştie să se distreze! ❤
E jucarie vie Bruno. Daca as avea timp si energie cat are el, as imparati lumea. :)))