Mi-a promis cândva că îmi va face scară spre cer, dar nu mi-a spus că, odată ajunși la înălțimi amețitoare, vom fi mai aproape de soare și vom simți cum ne topim încetinel sub razele unui august de cuptor. În codul meu genetic este înscrisă o regulă de aur: întotdeauna câinele va face tot ceea ce îi va sta în puteri pentru a-și proteja prietenul uman și pentru a-l face fericit. M-am străduit și ieri să respect regula. I-am arătat Vienelei cum se poate răcori în zilele de foc și mai ales cum se poate distra cu minime cheltuieli, însă a preferat să mă urmărească de la o distanță (nu prea) sigură. Măcar a avut inspirația de a face poze, astfel încât toți cei interesați (oameni și câini) să ia aminte. În rândurile ce urmează voi explica, pas cu pas, ce este de făcut pentru ca zilele de cuptor să fie vesele și răcoroase. 

Aveți nevoie de un câine jucăuș, o curte înverzită și o găleată cu apă rece. Restul vine de la sine. Câinele, urmând regula înscrisă în codul său genetic, va rupe cu dinții câte o frunzuliță sau un fir de iarbă. Își va invita din ochi prietenul uman să i se alăture. Chiar și în cazul unui refuz, câinele va continua să se distreze și să îi distreze pe toți cei din jur. Cum? Aruncând frunze în apă. Saltimbanc înnăscut, patrupedul își va scufunda capul în găleată încercând să muște apa. Va pescui frunzele și le va arunca departe. Își va scutura blănița peste picioare de umani și peste aparate foto aflate prea aproape. Va smulge iar frunzulițe și iar le va arunca în apă. Le va pescui cu dibăcie și le va arunca departe, în râsetele umanilor. A doua zi va povesti pe blog, încercând să își distreze și cititorii.

cainele musca apa

caine la pescuit