Clinchetul brățărilor de argint

Bazându-se pe frumusețea ei nativă, dar și pe intuiția feminină, care îi șoptea cum să îi zâmbească bărbatului, Choden se legăna într-un vis roz, cu aromă europeană. Tastau frenetic, privindu-se lacom din timp în timp pe monitoare. Ea încerca să îl vrăjească nu prea subtil, fluturând genele lungi, cântând în surdină și mișcând mâinile, pentru ca bratarile de argint să scoată acel clinchet îndrăgit de urechile sensibile.

El se bucura de priveliște și își hrănea ego-ul, rămânând totuși cu picioarele pe pământ, conștient că nu era singurul bărbat cu care Choden se juca. Evita discuțiile despre căsătorii aranjate între fetele din Bhutan și bărbații europeni, convins fiind că niciodată nu o va aduce în casa lui. Nu îi spulbera iluziile, dar nici nu o încuraja să vadă inorogi și alte ființe argintii. Citea în ochii ei o foame de nou, de modern, de evadare din canoanele lamaismului.

Crescute în spirit tibetan, încurajate să urce zilnic la templu pentru a se ruga, silite să poarte tradiționalele haine lungi, ce ascund tot ceea ce au mai frumos, fetele din Bhutan, de cum au descoperit internetul, și-au mutat visurile pe tărâm european. Visează cum cavaleri cu piele albă și ochi mari, tineri scoborâtori din argintii păsări metalice, le vor răpi din aparentul eden și le vor arunca în vâltoarea vieții moderne.

Gând din cuvântul tibetan, întoarcere spre amintirea unui clinchet bhutanez, cu ochi migdalați și vis cu inorogi de argint, așezat alături de alți ireali.