Cititorii de blog, bucuria şi motivaţia mea. L-am depăşit cu mult pe băiatul meu, Ionuţ. Am reuşit să “consum” într-o jumătate de an mai multe caiete decât a folosit el la liceu în ultimii doi ani. Oricum zăceau prăfuite într-un dulap, uitate de toată lumea.
Nu eram obişnuită să tastez, nici nu ştiam prea bine cum erau ordonate literele pe tastatură. Pentru a vorbi pe mess cu sora mea, aveam nevoie de minute bune de pregătiri, de acomodări. Nici ea nu se descurca mai bine pe vremea aia, aşa că eram un adevărat coşmar pentru copiii noştri, care ne ofereau telefoanele, câte două, trei odată, să vorbim fără să ne chinuim şi să ne putem înţelege, fără a mai repeta o idee de trei ori, în moduri diferite. Dar îmi plăcea şi aş fi vrut să tastez non-stop, să intru în acea lume virtuală şi să nu mai ies.
Odată cu blogul, am făcut şi pasul acela. Dar tastatul pe mess era una, iar articolele pe blog erau cu totul altceva. Trebuia să le gândesc, să le modific şi îmi era peste mână să fac asta la calculator. Aşa că îmi luam frumuşel un caiet, mă aşezam în pat şi scriam. Cu stilul meu repezit şi puţin dezordonat, măzgăleam două cuvinte pe marginea foii; câte o idee venită din senin, pentru un alt articol, câte un gând răzleţ. În zilele în care mă părăsea inspiraţia, răscoleam caietele în căutarea gândurilor aşternute acolo. Dar mereu erau doar frânturi de gânduri, despre care nu îmi mai aminteam nimic, nu mai ştiam de ce le notasem acolo.
Uşor, uşor, s-au strâns vreo patru caiete studenteşti, pline de propozitii tăiate, de idei nefinalizate, de articole care acum pot fi găsite pe blog. Deja asta înseamnă mai mult decât a folosit Ionuţ în clasa a XI- a.
Dar de vreo două luni am prins curaj, am mai acumulat experienţă şi am renunţat la a mai scrie ciorne pe caiet. Mă aşez dimineaţa la calculator şi ideile dau năvală (în zilele în care sunt odihnită). La fel se întâmplă şi după-amiaza.
Însă caietul nu pleacă niciodată de lângă patul meu. Pentru că cele mai bune idei îmi vin seara, când sunt aproape adormită. La început le alungam, convinsă că le voi regăsi dimineaţa. Dar niciodată nu îmi aminteam la ce mă gândisem înainte să adorm. Ştiam doar că era o idee bună, un gând frumos, un posibil început. Aşa am învăţat să trec imediat pe caiet orice gând venit înainte de culcare. Şi tot aşa am mai umplut o jumătate de caiet, pentru că scrisul pe întuneric, în clipa când corpul este destins, pregătit de somn, se întinde pe mai multe rânduri, dezordonat şi cu tendinta de a urca. :))
Am şi dimineţi în care nici o idee nu vrea să vină şi atunci răsfoiesc grăbită caietul. Ori nu înţeleg ce am scris, ori mi se pare prea banal, ori pur şi simplu nu îmi amintesc la ce mă gândeam când am scris. În consecinţă, trebuie să gândesc în fiecare dimineaţă, chiar dacă am dormit puţin şi prost, chiar dacă nu m-am trezit complet, chiar dacă… Grea misiune! Dar când vezi că altora le-a plăcut ce ai scris, că te recomandă, simţi că merită să îi dai creierului de lucru.
Vreau să vă mulţumesc tuturor. Fără susţinerea voastra zilnică nu aş fi făcut asemenea eforturi. Voi, cititorii blogului, sunteţi bucuria şi motivaţia mea.
Si eu am problema asta cu ideile. De fiecare data cand imi vin, mi le notez in niste draft-uri pe blog. Iar cand n-am inspiratie ma uit printre ele, si brusc nu-mi mai convine nimic. Nu mi se par destul de bune, nu ma inspira, nu-mi vine sa scriu nimic despre ele. Asa ca raman aceleasi idei in drafturi si articolele sunt intotdeauna altele.
Ce inseamna exercitiul, ma refer la trecerea de pe caiete la tastatura.
Lumea evolueaza si noi odata cu ea, bineinteles daca ne dorim lucrul acesta.
E mai dificil sa deschizi seara computerul si sa te pui pe scris, asa incat iti iei pixul sau creionul si iti asterni pe foaie visele si amintirile.
Mult succes in continuare
Si mie tot seara imi vine inspiratia, dar din comoditate…din lene defapt nu deschid calculatorul ca sa scriu ce imi debiteaza creirasul asa ca ori scriu pe telefon o propozitie sau un cuvant care sa’mi aminteasca ori las asa cu gandul ca “imi amintesc si maine dimineata” …dar mereu uit ce aveam in gand sa scriu si raman doar cu cuvantul sau propozitia respectiva:))
Tu fata, sa scrii pe copertile caietelor ale cui sunt si în ce scop, ptr ca daca o sa le gasesca nepoti de-ai nepotilor tai si tu între timp cine stie ce mare prozatoare ajungi, sa stie copii valoare hartiilor! ( mwahahahahaha….I’m baaad!)
Eu le scriu întai aici pe un word-pad si dupa aia le transfer pe blog ca e mai usor!
La mine laptopul, acum ca sunt acasa, e tot timpul deschis sau in stand-by. Am folosit mai la inceput coli de hartie, nu pot folosi caiete. Notam pe ele, chiar scriam in fuga cate un articol, aproape intreg. Asta in primele vreo doua luni. Am reununtat, scriu prea multe idei, atat de multe ca numarul articolelor schitate sau idei se apropie periculos de numarul celor deja publicate :))
Unele nu capata forma niciodata, la altele ma intorc dupa mult timp…altele mor asa, acolo.
Daca te impaci atat de bine cu caietele, da-i inainte! :) Faci o treaba excelenta, inseamna ca ai gasit calea potrivita. Succes!
Am incercat sa scriu si eu pe coli de hartie, pe caiete, pe agenda. Intr-o zi ma plictiseam cumplit la job, imi venise o idee de articol, dar nu am reusit s-o dezvolt pe o foaie alba de hartie…
Insa ceva magic se intampla cand sunt la calculator… Mai nou am realizat ca pot si sa invat direct de pe calculator. :))
Mai devreme, fix in urma cu vreo ora ma lovise inspiratia de un articol. am zis ca il las pe maine, ca azi deja am scris unu` si sunt si foarte obosita, ei bine fix acum cand ma gandesc la el, imi dau seama ca l-am uitat deja. oh, joy!
mie îmi vin ideile oriunde în altă parte, numai la calculator nu. Pentru că în faţa monitorului intru în lumea altora şi mă rătăcesc acolo. Cum m-am rătăcit acum şi m-am regăsit printre rândurile tale, pe unde ai umplut caiete cu idei din care nu ţi-ai mai adus aminte…
Am şi eu “maculatoare” de-astea :)
Tot respectul. Eu unul n-as avea rabdarea sa scriu articolul de mana. Ma uimesc de fiecare data cand vad atata dedicatie blogosferica! Ce te moriveaza? Sunt tare curios! Eu scriu strict de placere drept care nu simt nevoia sa-mi planific. Si nici nu-mi pare rau cand pierd idei. Pe tine ce te impinge inainte?
mare lucru sa ai timp :)
nici eu nu as avea rabdare sa scriu pe hartie mai intai dar te inteleg,este modul tau de a pastra putina ordine in multele idei care iti trec prin cap :)
eu te-am descoperit relativ tarziu dar am observat ca esti foarte prolifica,reusesti sa scrii doua trei articole pe zi…mi-as dori sa o pot face si eu :)
sa ramai la fel de proaspata! :)
Buna!
Citind aceste randuri imi spun: “ce pacat ca nu am avut curaj sa comentez pe blogul tau mai des”. Citeam – pentru ca ajungeam aici de pe blogul altora; imi placea dar… aveam o ezitare… Nu voiam sa stric cu banalitati articolele!
Citind aceste randuri am senzatia ca citesc despre mine… Am “adunat” agende intregi de ganduri, idei… si caut acum sa le dau un sens… Pentru ca – asa cum ai scris – parca nu mi se mai par interesante (unele) iar altele… nu mai stiu care era “povestea’ cand am notat ideea – pe intuneric… :)
Ma opresc, sa nu alunec in banal.. Nu zic ca mi-ar fi strain banalul :( dar randurile scrise de tine merita mai mult decat as putea scrie…
Viata fericita, alaturi de cei dragi!
Inainte sa adorm imi vin si mie ideile..Dar din lene nu mi le notez, si dimineata imi omor nervii dorind sa imi amintesc la ce m-am gandit :))
eu scriu direct pe blog, nu am rabdare sa transcriu, in plus se poate corecta usor, modifica forma unor fraze, sterge sau adauga si arata mereu curat, fara mazgaleli. daca am ceva idei “memorabile” atunci le notez pe vreun petec de hartie, poate merita sa le dezvolt ulterior. normal ca daca nu am ceva de scris la indemana, invariabil imi storc creierii sa gasesc ideea pierduta. uneori mi-o amintesc, dar rar :D
Chiar azi am scris şi eu pt Belva despre inspiraţia asta “tupeistă” care vine noaptea şi nu te lasă să dormi!:)) Şi eu mi-am pus un carneţel pe noptieră şi când îmi mai vine vreo idee o notez acolo, căci altfel a doua zi nu mi-o mai amintesc.
Uite ca de idei nu duc niciodata lipsa, din fericire. :) Totul ma inspira si ma face sa alcatuiesc cate un subiect, mai lung sau mai scurt si cand nu am unde sa le astern ( nu am o foaie si un pix ) pe trec pe telefon si astfel am mereu tel.plin de notite.
Am avut la un moment dat un gand sa scriu idei de articole pe un caiet… Aveam caietul pregatit si ideile nu erau. :)) Mai inspirat sunt in fata calculatorului. :D :))
Si eu am aceeasi problema cu ideile, mereu noaptea inainte sa adorm am o groaza de idei si dimineata puf nu mai sunt. Buna ideea asta cu caietul cred ca o sa incerc si eu.:)
:* Vienela, multa bafta si pe viitor.
Eu aveam obiceiul sa recopiez cursurile cand ajungeam acasa de la scoala. Acum, am terminat cu scoala:)
Uneori combin mai multe idei vechi, pentru a scoate un singur articol. :))
Problema cea mai mare este ca am un program, stabilit impreuna cu familia. Avem un singur calculator si trebuie sa le dau si lor voie sa il folosesca. :))
Multumesc la fel, Anca!
Dupa ce am scris articolul asta, mi-am schimbat tactica. Cu riscul ca imi fuge somnul, aprind lumina si notez toata ideea. :))
Buna idee. Sa aiba nepotii manuscrisul, sa mai faca un banut cinstit. :))
Pe tine nu te da nimeni la o parte de la calculator la ora 18,30 punct, ca pe mine. :((
Daca stau sa ma uit prin caiete, aproape patru luni am scris articolele intai pe foaie. Nu mai scriu pe caiete decat anumite idei, pentru ca nu am si eu un laptop, ceva, care sa fie doar al meu.
Succes si tie!!!
Am incercat sa mai scriu articole pe caiet, dar in ultimul timp nu mai merge. Trebuie sa fiu in fata monitorului ca sa vina cuvintele navala. :))
:)) Bun venit atunci! Ma credeam unica in privinta memoriei. :))
Am ajuns sa imi iau caietul cu mine la bucatarie, cand fac mancare. Mai invart in sos, mai scriu doua cuvinte, sa nu uit. :))
Imi place la nebunie lumea asta virtuala. Cred ca nimic din tot ce am facut in viata nu mi-a placut atat de mult. Imi pare rau cand pierd ideile, pentru ca intotdeauna cele pierdute mi se par ca erau fenomenale. :))
Mi s-a intamplat de doua ori sa visez ca scrisesem un articol excelent si sa regret maxim la trezire ca nu am retinut nimic din el. :))
Mihai ma mai cearta uneori, spune ca sunt obsedata de blog, ca uit si sa mananc, ca viata nu este in online. :)) De cand mi-am facut blog, cred ca am slabit mai mult de 5 kg. :)) Ma trezesc speriata, de teama ca nu am timp sa scriu. :))
La inceput a fost doar ambitia de a-i demonstra lui Ionut, care se amuza pe seama mea, ca pot. Acum este placere pura.
Nu a fost tarziu, pentru ca nu sunt de mult timp pe aici.
Multumesc, Pandhora. Sper sa reusesc, desi uneori ma simt cam obosita, ma ameteste statul prea mult in fata monitorului. Dar nu imi vine sa ma ridic. :))
Diana, in viata trebuie sa fii mai indraznet, iar in online este cu atat mai usor cu cat nu te vede nimeni. Eu nu prea am retineri, unde simt nevoia sa comentez nu ma poate opri decat bazaconia aia de verificare, pe care o au unii. Ca nu prea reusesc sa descifrez literele si cifrele si uneori renunt. :))
Acum ai aflat cum trebuie procedat. :))
M-am obisnuit si eu, de vreo doua, trei luni, sa scriu direct pe blog. Este mai simplu, dar nu eram eu obisnuita. :))
De ce oare ideile bune vin doar seara? :))
Eu am renuntat la telefon, devenisem dependenta pana si de el. :))
Pentru ca asa ai fost obisnuit. Vroiai si tu sa ai un manuscris? :))
:)) Oare cine ni le fura noaptea? :))
Este o buna practica asta, cu recopiatul. Le inveti mult mai usor.
Multumesc la fel, Rozi!!!