Cine sunt cititorii de bloguri? De unde vin, cum ne găsesc, ce îi atrage pe blogurile noastre şi ce îi face uneori să renunţe la a mai citi unele articole sau chiar bloguri? Pot fi ei încadraţi într-o anumită categorie? Îi căutăm noi sau aşteptăm să ne găsească ei? Încercăm să le oferim ceea ce aşteaptă de la noi sau ne continuăm drumul scriind aşa cum simţim, chiar dacă unora nu le mai spune nimic peniţa noastră virtuală? Sunt întrebări pe care fiecare blogger ar trebui să le gândească uneori, dacă nu vrea să vorbească singur pe internet.

Unii scriu foarte bine, dar au extrem de puţini cititori, aşa cum este cazul Marianei, de unde citez: “Pe strada noastră blogosferică, am o droaie de cititori. Daaa, mulţimea lor e covârşitoare, nu mai am loc de ei pe bloguri!”. Totul scris într-o amară glumă, ce o face uneori să se întrebe dacă nu ar fi cazul să renunţe la blogurile pe care scrie. La Renata am găsit versiunea internaută a celor zece negri mititei: “Ai un blog modest, de rahat, pe care-l citește un singur cititor, dar nu ca să afle ce scrii tu pe blog, ci fiindcă a găsit cuvântul cilitbeng și-a crezut că a nimerit bine. Întrebare: mai ții blogul ăsta?”.

Alţii susţin că cititorii lor sunt formaţi, în mare majoritate, din bloggeri. Sinceră să fiu, vreme îndelungată mi-am dorit şi eu să fiu citită de cât mai mulţi bloggeri. Trăiam cu impresia că este foarte important să te cunoască bloggerii şi să îţi intre pe blog. În mare parte chiar aşa este şi nu voi înceta niciodată să le mulţumesc celor care m-au ajutat să mă ridic, celor ce m-au recomandat pe blogurile lor (fie în articole, fie aşezându-mă în blogroll), celor ce mi-au distribuit pe reţelele de socializare articolele, celor ce mi-au comentat articolele şi m-au încurajat să merg mai departe. De la fiecare dintre bloggerii care m-au sprijinit mi-au venit noi cititori, iar pentru asta le sunt veşnic recunoscătoare.

Astăzi ştiu că este la fel de important să te citească şi cei care nu au bloguri, dar obişnuiesc să citească bloguri, ba chiar şi cei care abia acum descoperă internetul. Ei vor fi cei mai sinceri critici ai bloggerului, cei mai fideli, cei care îi vor trece cu vederea unele greşeli şi cei care, aşa cum a făcut draga mea Nicoleta, vor ajunge poate să scoată pe foi reale cuvintele pe care bloggerul le aşterne în virtual, să le îndosarieze pentru a le putea citi pe hârtie, ca pe o carte. Lor cum am putea să le mulţumim vreodată? Poate doar scriind în continuare, tot mai mult şi mai bine, nu?

Dar cum trebuie să procedeze bloggerul pentru a se face cunoscut printre cititorii de bloguri, pentru a spune lumii că există şi el pe internet, pentru a atrage cât mai mulţi oameni în jur, ca vorbele sale să nu se risipească în neant? Unii au studiat piaţa şi au descoperit că traficul creşte între anumite ore sau în anumite zile şi au început să posteze în funcţie de aceşti factori. Alţii împânzesc internetul cu linkurile lor, sperând ca din noianul de cititori de bloguri, câţiva să se oprească şi la ei. Unii îşi optimizează bine blogurile pentru ca nenea google să le trimită vizitatori, alţii îşi fac mulţi prieteni pe reţelele de socializare, iar restul aşteaptă pur şi simplu să fie găsiţi din întâmplare (excepţie fac cei cărora nu le pasă, normal).

Cred că fiecare dintre aceste “strategii” poate mări numărul de cititori al unui blog. Sunt convinsă că fiecare cititor de blog în parte este important şi fiecăruia trebuie să îi mulţumim într-un fel sau altul. Mai ştiu un lucru important: dacă bloggerul obişnuieşte să scrie despre ceea ce se întâmplă zilnic în lume, îşi va căuta cititorii printre cei ce sunt bine ancoraţi în realitate, iar dacă bloggerul obişnuieşte să scrie poezii şi poveşti, îşi va căuta cititorii printre iubitorii de artă, de frumos, de literatură.

Voi vă cunoaşteţi cititorii? Le oferiţi ceea ce îşi doresc sau scrieţi doar ceea ce simţiţi?

analytics 1