Sinuciderea – un gest care mă înspăimântă și mă face să mă întreb ce anume se rupe în mintea celor care aleg să nu mai iubească viața, să-i taie firul poate (prea) încâlcit. Aveam cândva un vecin, un tânăr înalt, brunet, cu păr ondulat, zâmbet de actor și inimă caldă. Toate fetele suspinau când îl vedeau, dar el nu avea ochi decât pentru una, tocmai pentru cea căreia nu îi păsa de frumusețea și bunătatea lui.

Mai avea și o curea trainică, pe care nu a ezitat să o folosească atunci când a înțeles că iubirea pe care era dispus să o ofere nu avea nici o valoare. Sinuciderea lui m-a uimit și m-a îngrozit.
elefant.ro
Citind cartea Ochiul furtunii, scrisă de Patrick White, mi-am amintit că sinuciderea poate fi de multe feluri:

“Poți să te și îneci în compasiune, dacă încerci să ajuți pe toată lumea; e și asta o formă de sinucidere.”Citatul a fost ales pentru a participa la jocul găzduit de Zina.

Trebuie să vă spun că și Bruno are o sfoară trainică, însă nu-i trece prin gând să se sinucidă cu ea. :p