Să ne îmbrăcăm cu gust. Ok, ne îmbrăcăm, dar la al cui gust face referire această exprimare? v-aș întreba eu. Am citit deseori, și chiar m-am trezit scriind pe blog uneori, că ideal ar fi să păstrăm o măsură în toate, să nu exagerăm cu nimic, să ne îmbrăcăm așa cum ne place și cum se simțim bine, ținând totuși cont și de ceilalți. Mi s-a întâmplat de multe ori să admir femei care erau îmbrăcate extravagant, dar care, prin atitudinea lor, prin alegerile făcute, reușeau să impresioneze în mod plăcut.

Și atunci, de ce ar asculta ele sfaturi legate de cumpătare? Mereu am crezut că trebuie să le lăsăm oamenilor aripi, să poată zbura încotro doresc. Cine știe cum, dintr-un copil căruia îi place să taie bluzele mamei pentru a croi rochii păpușilor, iese mai târziu un mare creator de modă, spuneam cândva.

Într-o carte foarte veche (publicată în 1961) am găsit un citat interesant, care ne spune foarte multe nu doar despre ce însemna cândva “să ne îmbrăcăm cu gust”, ci despre (in)toleranța acelor vremuri:
elefant.ro

Hainele excentrice nu fac niciodată o impresie bună. Totuși se mai întâlnesc persoane care pierzând simțul măsurii socotesc că frumosul constă într-o pieptănătură bombastică și într-o rochie excentrică. Acestea sunt pur și simplu lipsite de gust. Pe bună dreptate, acestor persoane li se spune în popor cu dispreț ultra moderniști. Prin tendința lor de a se remarca printr-o îmbrăcăminte și o pieptănătură excentrică, printr-o purtare impertinentă, lipsită de maniere corecte, aceste persoane sunt străine de societatea noastră socialistă.

Ca să înțelegeți mai bine, vă spun că acest citat este preluat din cartea Să ne îmbrăcăm cu gust – un “îndrumător pentru croirea și confecționarea îmbrăcămintei pentru femei” -, scrisă de V. Voevodina și R. Dubinina.