Sunt cărți despre care se poate vorbi o zi întreagă și sunt cărți ce nu pot fi povestite, ci doar simțite. Foc palid face parte din a doua categorie. O carte grea, de o frumusețe stranie, cruntă, de-un nespus absurd, superb (nu-s cuvintele mele, după cum veți observa puțin mai târziu). O carte care îndeamnă la meditație și care ar merita mai mult din partea celor ce o citesc.

Dar cum să vorbești altora despre ceva ce nici tu nu înțelegi pe deplin, despre ceva ce nu poate fi cuprins în cuvinte? Nu cumva e mai bine să taci, să lași poetului plăcerea de a vrăji din doar câteva slove?

“Ce clipă din treptata degradare

Vrea învierea? Anul? Ziua, care?

La cine-i cronometrul? Banda unde?
elefant.ro
Sunt și-unii ghinioniști sau scapă turme?

Un silogism: alți oameni mor; dar eu

Nu-s altul; prin urmare, nu mor eu.

O colcăială-n ochi e spațiul; timpul,

Un cântec în urechi. În stupul

Acesta-s zăvorât. Și totuși, dacă

‘naintea vieții am fi gândit la viață,

Ce stranie, cruntă, de-un nespus absurd

Superb probabil că ne-ar fi părut!”

Citatul de mai sus participă la jocul găzduit de Zina, unde vă puteți înscrie și voi în orice zi de luni. Aici găsiți un alt citat din cartea Foc palid, scrisă de Vladimir Nabokov.