Habar nu am dacă vârsta e de vină sau faptul că m-am puturoșit, că termin de mâncat și mă cocoț în vârful patului, însă cert este că m-am îngrășat vreo trei kilograme anul acesta. În teorie nu ar trebui să fie o problemă, că oricum sunt sub greutate și-mi ies oasele prin piele. Practic, de când am luat proporții mă tot frământă o întrebare: să mă apuc de slăbit pentru a putea intra fără probleme în hainele pe care le am deja sau să rămân așa cum sunt acum (și cum nu am mai fost de aproape 20 de ani), chiar și cu riscul de a mă vedea nevoită să cumpăr alte haine?

E o falsă dilemă, probabil pentru că eu sunt o grasă falsă. Dar dacă aș fi fost cu adevărat grasă, cum ar fi arătat frământările mele? Ce gânduri parșive și chinuitoare m-ar fi bântuit? Nu cumva aș fi spus, ca și eroina atinsă de bulimie, că e de preferat să rămân așa cum mă știu de o viață? M-ar fi speriat schimbările? Mi-aș fi aranjat un loc al meu, călduț, în care să mă împac, să mă ascund, să mă văd altfel de cum mă vede lumea, să mă iubesc?
elefant.ro

Am selectat un fragment din cartea Foamea ucigașă, de Gianna Schelotto – o carte despre bulimie și anorexie. Cu el particip la jocul inițiat de Zina, Citate favorite.

“…ce s-ar întâmpla cu mine dacă aș deveni slabă cu adevărat? Ar trebui să schimb prea multe lucruri în viața mea și încă într-un mod radical. Nu cred că mi-o pot permite, deja mi-am creat o mentalitate de grasă. Gândurile mele, mișcările mele, dorințele mele au o formă precisă. Nu voi mai putea ieși din această cutie de grăsime în care sunt prinsă de ani de zile. Nu voi putea ieși din ea, dar nici nu va putea intra cineva aici. Și asta mă protejează de tot sau aproape tot. Slăbind, va trebui să intru într-o lume nouă, pe care organele și simțurile mele nu o vor recunoaște. Poate mă mint când mă gândesc că am să mă vindec. Nu sunt bolnavă: sunt Sara și rămân Sara.”

Aici găsiți alte citate și recenzii.