Vânturile de la marble arch (volumul 2), de Connie Willis – o carte care a reușit să mă scoată din amorțeală, să îmi aducă pe chip zâmbete, mirări și uneori tristețe. De traducere se face “vinovată” Ana-Veronica Mircea. Poveștile incluse în volum sunt surprinzătoare, uneori prin idei, alteori prin construcție, de foarte multe ori atât prin idei, cât și prin construcție. Se mulează bine pe sufletul meu. Adrianei i-am recomandat Hanul, o poveste deosebită, care mi-a plăcut mult, deși nu-s cel mai credincios om din lume.
“Și deschise ușa. Spre căldură. Spre un cer senin, negru și presărat cu stele.
-Cum… întrebă ea prostește, coborându-și privirea către pământul din fața ușii.
Era stâncos, cu țărână golașă printre pietre. Adia vântul și simți miros de praf și de ceva dulce. Portocali?
Se întoarse să le spună:
-Am găsit-o. Am găsit ușa.
Dar Iosif o conducea deja pe Maria dincolo de prag, împingand dulapul ca să facă mai mult loc. Fata mai avea în brațe crinul de Paști și Sharon i-l luă ca să-l așeze lângă cadrul ușii, împiedicând-o să se închidă, apoi ieși în întuneric.“
Povestea mea preferată din Vânturile de la marble arch 2 (recunosc, nu am terminat-o încă) este Ultimul Winnebago.
“Bineînțeles că teoria mea despre mușchii faciali nu stă cu adevărat în picioare. Nici pisicile nu zâmbesc, dar se dezvăluie. Îngâmfare, șiretenie, dispreț – toate acestea transpar minunat din fotografii și nici fețele lor nu au niciun fel de mușchi, așa că dragostea este poate ceea ce nu poate capta aparatul de fotografiat, fiindcă dragostea e singura expresie pe care o pot afișa câinii.“
Ajunsă la pagina 450, am luat o pauză pentru a scrie pe blog, căci am găsit niște versuri care mi se potrivesc perfect:
“Scris-am – demoni alungând –
Le-am spus-o – fără tevatură –
În slove clare și citețe – pe un rând –
Vă rog, vreau să fiu singură.“
Vero, Adriana, vă mulțumesc din suflet pentru că mi-ați fost alături în acest an și pentru că mi-ați oferit atât de multe daruri! Vă doresc din toată inima să aveți sărbători senine și îmbelșugate!
Sărbători cu bine le doresc tuturor celor ce îmi trec pragul blogului sau mă însoțesc pe facebook!
Citate din cărți – dragostea e singura expresie pe care o pot afișa câinii
Mulţumesc, Vienela! Sărbători frumoase îţi doresc şi eu, şi un an 2017 pe placul tău şi al familiei tale extinse (adică incluzându-i pe cei 5 blănoşi care vă umplu viaţa de culoare)!
Craciun fericit, draga Vienela!
Petreceri frumoase de sfarsit de an!
La Multi Ani cu sanatate, bucurii, impliniri!
Multumesc și eu, Vienela. Ești omul pentru care voi avea mereu ceva special in inima, indiferent de vremuri, de distante, de păreri comune sau nu. Sper sa-mi gasesc timp sa citesc, pentru că, recunosc, mai mereu sunt furata de alte lucruri.
Sarbatori fericite!
Foarte frumos! Multumesc, Sarbatori Fericite si tie!
Promit sa-l iau de guler si sa-l scutur bine daca indrazneste sa fie altfel decat pe placul meu! :)
Un an bun va doresc si voua (Griska inclus, desigur)! :)))
Am avut un Craciun excelent, mai ales ca totul a fost nepremeditat. :))
La multi ani, Suzana!
Nu e nici o graba. Povestea ramane tot acolo. Eu am perioade lungi in care nu deschid nici o carte, dupa care zile intregi nu fac altceva decat sa stau in pat si sa citesc. :)))
E valabila si reciproca. Stii deja… :) <3
La multi ani!
Multumesc mult!
La multi ani!