Vânturile de la marble arch (volumul 2), de Connie Willis – o carte care a reușit să mă scoată din amorțeală, să îmi aducă pe chip zâmbete, mirări și uneori tristețe. De traducere se face “vinovată” Ana-Veronica Mircea. Poveștile incluse în volum sunt surprinzătoare, uneori prin idei, alteori prin construcție, de foarte multe ori atât prin idei, cât și prin construcție. Se mulează bine pe sufletul meu. Adrianei i-am recomandat Hanul, o poveste deosebită, care mi-a plăcut mult, deși nu-s cel mai credincios om din lume.

“Și deschise ușa. Spre căldură. Spre un cer senin, negru și presărat cu stele.

-Cum… întrebă ea prostește, coborându-și privirea către pământul din fața ușii.

Era stâncos, cu țărână golașă printre pietre. Adia vântul și simți miros de praf și de ceva dulce. Portocali?

Se întoarse să le spună:
elefant.ro

-Am găsit-o. Am găsit ușa.

Dar Iosif o conducea deja pe Maria dincolo de prag, împingand dulapul ca să facă mai mult loc. Fata mai avea în brațe crinul de Paști și Sharon i-l luă ca să-l așeze lângă cadrul ușii, împiedicând-o să se închidă, apoi ieși în întuneric.”

Povestea mea preferată din Vânturile de la marble arch 2 (recunosc, nu am terminat-o încă) este Ultimul Winnebago.

“Bineînțeles că teoria mea despre mușchii faciali nu stă cu adevărat în picioare. Nici pisicile nu zâmbesc, dar se dezvăluie. Îngâmfare, șiretenie, dispreț – toate acestea transpar minunat din fotografii și nici fețele lor nu au niciun fel de mușchi, așa că dragostea este poate ceea ce nu poate capta aparatul de fotografiat, fiindcă dragostea e singura expresie pe care o pot afișa câinii.”

 

Ajunsă la pagina 450, am luat o pauză pentru a scrie pe blog, căci am găsit niște versuri care mi se potrivesc perfect:

“Scris-am – demoni alungând –

Le-am spus-o – fără tevatură –

În slove clare și citețe – pe un rând –

Vă rog, vreau să fiu singură.”

Vero, Adriana, vă mulțumesc din suflet pentru că mi-ați fost alături în acest an și pentru că mi-ați oferit atât de multe daruri! Vă doresc din toată inima să aveți sărbători senine și îmbelșugate!

Sărbători cu bine le doresc tuturor celor ce îmi trec pragul blogului sau mă însoțesc pe facebook!

 

Citate din cărți – dragostea e singura expresie pe care o pot afișa câinii