Eram copil și furam carnea din frigider pentru a hrăni câinii de la bloc, fără să îmi pese că ai mei stătuseră noaptea la cozi ori dăduseră atenții valoroase măcelarului pentru a le păstra cele mai bune bucăți. Tot din casă adunam haine călduroase pentru a le face culcușuri cățelelor care aveau pui. Ele primeau și lapte cald, lapte pentru care bunica ieșea din casă la 5 dimineața, pe vremea când lactatele se dădeau numai pe cartelă.
Când a apărut Sultan în viața mea, am fost cel mai fericit om de pe pământ. Aveam propriul meu câine, poate cel mai bun și mai cuminte câine din câți s-au născut vreodată pe această planetă. Au urmat Micky, Rex, Chandra… Acum îl am pe Bruno, care este tratat de parcă ar fi copilul meu cel mic.
Știind toate astea, imaginați-vă șocul pe care l-am avut în urmă cu niște ani, când am aflat despre chinezi că mănâncă fără probleme câini. Am sperat să nu fie adevărat. Dacă mi-ar fi stat (și dacă mi-ar sta) în puteri, le-aș fi dus eu mâncare, orice fel de mâncare, numai să lase câinii in pace. Bineînțeles că nu e posibil. Chinezii s-au înmulțit peste măsură și, chiar dacă și-ar uni puterile toți ceilalți oameni ai planetei, tot nu ar putea hrăni atâta amar de lume.
Privim neputincioși cum semeni de-ai noștri se hrănesc cu patrupedele pe care noi le numim “cel mai bun prieten al omului”. Tot ce putem face este să ne amuzăm pe seama celor scrise de Jiang Rong în cartea Totemul lupului. Am selectat citatul (trunchiat) care răspunde la întrebarea: de ce urăsc chinezii câinii?
“De ce urăsc chinezii câinii? …nu se conformau regulilor confucianiste, care cereau mereu oamenilor să fie politicoși, ospitalieri și respectuoși. Pe când câinele, cum vede un străin, nu contează dacă-i sărac ori bogat, bătrân sau copil, rudă ori prieten, oaspete respectabil ce vine de departe, se repede la el să-l latre, să-l latre și să-l muște, de capul lui, făcându-l pe bietul chinez care ține la etichetă să pară lipsit de orice respect, să se facă de rușine și să se umple de furie…
Câinele se împerechează cu cine găsește, nu contează că e frate sau soră, mamă sau tată. Apoi, chinezilor le este teamă, grozav de teamă, ca nu cumva oamenii să se învețe de la câini. Câinii ajung să mănânce chiar și excrementele oamenilor, lucru care-i umple pe aceștia de dezgust până peste poate.
Așa că, nu-i de mirare de ce îi urăsc chinezii pe câini, îi înjură, îi u_id și-i mănâncă. Iar oamenii care-au mâncat vreodată carne de câine spun că aceasta este deosebit de bună. Chinezii spun că dacă poți să omo_i și să mănânci porci, vaci sau oi, de ce să nu poți mânca și câini? Că doar animal domestic este și acela, nu?”
Chinezilor, țineți departe de Bruno al meu bețișoarele și cuțitele!
Citatul e foarte haios. :D
În altă ordine de idei, ce, noi mâncăm vaci, porci, oi şi alte animale fiindcă le urâm? :) Sau evreii şi musulmanii nu mănâncă porci fiindcă îi iubesc? :) “Câte bordeie, atâtea obiceie” – asta explică toată tărăşenia. :)
Eh, era o discutie intre un student chinez si un batran mongol, fara scoala, neiesit in lume, traind dupa cum a invatat de la bunii si strabunii sai. ;)