Citeam în primul volum al cărții Totemul lupului despre cum sunt crescuți câinii de stepă ai păstorilor mongoli și m-a frapat diferența dintre felul în care noi, europenii, ne tratăm câinii, și felul în care aceste patrupede sunt îngrijite în condițiile vitrege de trai ale stepei. Și noi, și păstorii mongoli ne iubim câinii.

Și noi, și ei, dorim ce este mai bun pentru animalele noastre. În vreme ce noi le punem fundițe în blană, le cumpărăm cipicei ca să nu le înghețe labele, îi spălăm pe dinți (puturoșii le cumpără dentastix) și îi culcăm cu noi în pat, omul din stepă le fierbe carne și îi pune să lupte contra lupilor.

“Mamele de lup sunt mame bune; ele nu au vatră, nu au foc, nu au ceaun și nu pot să le fiarbă micuților terci de carne, însă gurile lupoaicelor sunt mai bune decât ceaunul de fier al femeilor… Dar femeile din stepă se bazează pe câini atunci când fac de pază noaptea, așa că ele trebuie să fie și mai atente, și mai conștiincioase decât lupoaicele.
elefant.ro
Cele care sunt leneșe cresc câini slăbănogi, pe când cele vrednice au câini mari și puternici. Când ajungi în stepă, e suficient doar să te uiți la câinii unei familii și îți poți da seama dacă femeile acelea sunt vrednice sau leneșe.”

Cartea Totemul lupului poate fi comandată de pe site-ul targulcartii.ro.

Cu această postare particip la jocul inițiat de Zina, Citate favorite.

Vă las o poză care să ajute la vizualizarea citatului și a celor spuse de mine. O maidaneză albă de pe la noi, răsfățatul meu Bruno (cu hamul pe el), ambii având pe atunci în jur de 7-8 luni, și un ciobănesc din Asia Centrală, probabil urmaș al câinilor de stepă, la vârsta de 3-4 luni.