Cișmeaua copilăriei mele

De cum a dat căldura, o parte din blogurile care îmi plac s-au umplut de poze făcute prin grădinile zoologice din țară sau din afara țării. Animale de tot felul și-au etalat frumusețea, au mârâit sau au zâmbit frumos spre aparatul foto, au încântat ochiul privitorului și i-au trezit dorința de a ieși din casă. Am așteptat cu nerăbdare să ajung și eu la zoo, la Bucov, pentru a vedea animalele, pentru a le poza, pentru a petrece o zi tihnită la umbra pădurii.

Spre amuzamentul soțului meu, după ce am tras în poză trei lebede, o maimuță și un cal, am început să mă plictisesc. Simțeam că îmi pierd timpul făcând poze, în loc să mă bucur de ceea ce îmi apărea în fața ochilor. În plus, eram tare dezamăgită de dispariția tigrului meu preferat, uriașul cu cap rotund și culori parcă așezate în dungi de un pictor celebru. La un moment dat, atenția mi-a fost atrasă de lucruri care nu aveau nici o legătură cu animalele din grădina zoologică, deși tot acolo se aflau și ele.

Am regăsit, din loc în loc, cișmelele de apă ce îmi astâmpărau setea în copilărie. Nu m-am putut abține să nu le fotografiez, căci tare frumos sunt lucrate. Nici măcar marii meșteri de astăzi, care se laudă că fac lucruri nemaivăzute din piatră, fontă sau alte materiale, nu reușesc să scoată din mânuțele lor o cișmea cum este cea pozată de mine. De ce oare primăria nu are grijă de ele, de ce nu le protejează, pentru a le putea păstra într-o formă cât mai bună, pentru cât mai mult timp? Eu am senzația că în câțiva ani aceste cișmele vor deveni adevărate piese de muzeu.

 

 

Cărți educative pentru copii mici, Învață fructele și cifrele

Învață fructele și cifrele alături de Iepurașul Ronțăilă. Distrează-te cu o carte interactivă plină de informații pe înțelesul copiilor, jocuri și idei de petrecere a timpului liber. Mici poezii despre fructe, cifrele, secrete despre fructe, ilustrații frumoase pentru copii, test despre fructe, experimente și jocuri cu fructe, de toate vei găsi în carte.

 

 

Cișmeaua copilăriei mele, izvor cristalin al amintirilor, rămâne adânc înrădăcinată în inima mea, ca o fântână nesecată de emoții și nostalgii. În colțul liniștit al curții, sub umbra generoasă a unui copac bătrân, aceasta își deschidea cu generozitate brațele spre noi, copiii, aducând cu ea zvonul vesel al apei care se prelingea în ritmul jucăuș al verii.

Era o cișmea simplă, cu o coloană de piatră împodobită cu mușchi verde și un robinet vechi, care părea a fi păzit de vremuri demult apuse. Adesea, sub ochii curioși ai soarelui, ne adunam în jurul ei, gălăgioși și plini de viață, așteptând cu nerăbdare momentul în care apa rece și limpede ne împroșca chipurile fierbinți și inocente.

Cișmeaua era locul nostru secret de refugiu în zilele arzătoare de vară. Fiecare gură de apă aducea cu ea o senzație răcoritoare și o bucurie simplă, care ne umplea sufletele cu fericire. Ne jucaham sub licărul strălucitor al razele de soare, iar fiecare strop de apă devenea o mică perlă de poveste în amintirea noastră colectivă.

Îmi amintesc cu drag de zilele când cișmeaua devenea scena aventurilor noastre nevinovate. Acolo, sub ochii atenți ai vecinilor zâmbitori și ai bunicilor blânzi, împărțeam povești și secrete, construind legături care păreau la fel de eternizate precum piatra din care era alcătuită coloana cișmelei.

În serile liniștite, când stelele începeau să danseze pe cer, cișmeaua devenea un sanctuar de liniște și contemplare. Privind reflectarea lunii în apa sa calmă, simțeam cum timpul își încetinește ritmul, iar noi, copiii, ne pierdeam în visare și amintiri.

Cișmeaua copilăriei mele nu era doar o sursă de apă, ci un altar al inocenței, unde ne îmbăiam în bucuriile simple ale vieții. Astăzi, când mă gândesc la ea, simt mirosul pământului ud, aud râsetele noastre și simt căldura unei veri care a devenit veșnică în inima mea.

 

 

Tot la zoo am găsit și o fântână arteziană simpatică, pe care vă las să o admirați în toată splendoarea ei: