În lemnul de cireș mi-am încrustat prima iubire, necoaptă, dulce-acrișoară și-n frunza lui cu margine zimțată mi-am cântat lacrima inocenței și zâmbetul de după. În zeama dulce a cireșei mi-am legănatiluziile adolescentine și din sâmburele de cireașă mi-am luat tăria de a merge mai departe. O inimă de porumbel, strânsă-ntre dinți în Cireșar, rămâne, dincolo de timp, simbol al iubirii feciorelnice și amintire parfumată.

cirese

Așa i-aș scrie astăzi băiatului ce m-a făcut să cunosc iubirea, să o trăiesc la intensitate maximă și să o păstrez vie în amintire atât de mult timp, deși sunt conștientă că nu m-ar înțelege. Întotdeauna i-au lipsit viziunea și romantismul și cred că așa este normal să fie. Nu cred că un cuplu în care ambii parteneri trăiesc cu capul în nori are șanse prea mari să învingă valurile potrivnice pe care le întâlnește în cale. Nu cred că ar avea puterea de a înlătura din cale crengile de cireș care barează drumul, crengi ce momesc cu frumusețea şi podoabele lor trecătorii. 

Îmi cumpăra cireșe în fiecare zi și se mira nespus de felul în care le savuram. În acele clipe, eram pentru el copilul drag căruia nu îi poți refuza nimic, tocmai pentru că nu cere prea mult. Nu știa că mâncând amestecam emoții și parfumuri, că le capturam pentru eternitate într-un sâmbure rotund de cireașă, ca într-un chihlimbar. Nu ştia că din tot ceea ce mi-a oferit, în amintire îmi vor rămâne inima de porumbel din Cireșar și-o ceață roz, așa cum roz este sucul de cireșe, o ceaţă parfumată care acoperă subtil tot ce nu a fost frumos.

Nu-i fruct mai gustos, nu-i fruct mai nobil. Ţi se oferă tot, carne şi os, îţi invadează simţurile, te provoacă să îl descoperi şi să te înamorezi de el, apoi dispare pentru un an întreg, un an în care tânjeşti după mângâierea şi savoarea lui. Floarea de cireş a fost omagiată încă din timpuri străvechi, iar dacă eu nu v-am convins, ascultaţi ce spune un proverb japonez: “cireaşa este printre fructe ceea ce este samuraiul printre oameni”.

Cireașa de pe tort ar fi că alegerea făcută de Bogdan chiar m-a nimerit. Cireșele continuă să fie fructele mele preferate, luna lui Cireșar mă face să zâmbesc mai des, cu toate că îmi primenesc an de an gândurile și an de an mai aștern un strat de ceață fină peste amintiri. Sau poate tocmai din acest motiv mi-a fost uşor să-mi pun cireşe la ureche într-un Gând din cuvânt.