A sosit în Ploieşti, cu surle şi trâmbiţe, circul. Afişe lipite pe toţi stâlpii, maşini care merg cu 5 km la oră şi din care o voce de bariton anunţă marele spectacol  pe care nu trebuie să-l ratăm. Ok, veţi spune, şi ce e rău în asta?
      Nu ar fi nici o problemă dacă circul ar fi ceea ce ştiu eu că trebuie să fie, dresuri de animale, cu cât mai multe şi mai greu de dresat cu atât mai bine şi acrobaţii care mai de care mai spectaculoase. Dacă circul ar fi circ!!!
      Dar eu m-am fript cu ciorbă şi acum suflu şi în iaurt, cum spune un vechi proverb. A mai venit de câteva ori un asemenea “circ” în oraş, iar eu, încântată, m-am grăbit să cumpăr bilete,să-mi duc băiatul să se distreze. Am avut o strângere de inimă văzând cupola care era un pic mai mare decât un cort de patru persoane, dar m-am încurajat ştiind că de multe ori aparenţele înşeală.
      Era toamnă târzie, cortul era neîncălzit, am tremurat din toate încheieturile, şi nici măcar nu aveau acrobaţi, care ar mai fi adus un pic de emoţie, ar fi încălzit atmosfera. Dar aveau animale… Doi cai prăfuiţi, două zebre, nişte căţei neastâmpăraţi, papagali şi un crocodil foarte mic, care părea să fi fost drogat.
      Câtă neruşinare să ai pentru a minţi că ai un spectacol bine pus la punct, că ai dresuri spectaculoase şi acrobaţi de renume? Câtă neruşinare să ai pentru a ţine oamenii în frig, oferindu-le un mare fâsss, nişte animale pe care le pot vedea la grădina zoologică(cu mai puţini bani şi în condiţii mai bune) şi nişte costume de scenă deplorabile,decolorate şi ponosite?
      Ăla nu este circ, este o jalnică menajerie. Voi v-ati păcălit vreodată cu aşa ceva?