Crescută într-o atmosferă destul de rigidă, cu idei preconcepute despre cum trebuie să îşi trăiască viaţa fiecare om la diferite vârste, cu greu am înţeles că nu contează etatea din buletin, ci aceea pe care o simţi în suflet. Mi-a fost greu să accept că oamenii pot face tot ceea ce simt nevoia să facă, atât timp cât nu îi lezează pe ceilalţi.
Copil fiind, le judecam pe bătrânele care îşi vopseau colorau părul cu violet de genţiana sau albastru de metil, le consideram puţin sărite de pe fix. La fel gândeam despre cei care îşi făceau tatuaje sau despre bătrânii care umblau pe stradă în pantaloni scurţi. Mi se păreau dezagreabili, parcă îmi iritau retina.
Cred că mi-am deschis ochii şi sufletul abia după ce am cunoscut-o pe mama lui M., femeie încă tânără, crescută şi trăită într-o familie cu concepţii chiar mai rigide decât cele din familia mea. Deşi avea doar 38 de ani, nu ieşea niciodată din satul ei, nu vorbea decât cu membrii familiei, cu preotul şi câţiva vecini din apropiere. Părul lung, negru tăciune, îl ţinea ascuns sub un batic, corpul zvelt era mereu acoperit din cap şi până în piciore de haine urâte, largi, în culori terne.
Deşi în casă dovedea că are o fire veselă, că este plină de viaţă, când ieşea din curte se schimba total, pentru că se temea de gura lumii, se temea să nu fie judecată greşit. Atunci m-am revoltat contra societăţii, contra oamenilor care distrug alte vieţi, doar pentru că îşi imaginează că ştiu ce se cuvine şi ce nu.
Am 42 de ani. Şi nu îmi pasă absolut deloc ce cred alţii. M-am despărţit de tatăl copilului când mi-am dat seama că relaţia nu mai poate fi salvată, deşi familia şi restul lumii îmi spuneau că trebuie să îl accept de dragul copilului şi pentru a evita ruşinea despărţirii. M-am tatuat, mă vopsesc la păr în culoarea vişinei putrede, mă îmbrac în blugi şi pantofi sport, pentru că aşa mă simt bine. Cui îi pasă? Ce treabă are lumea cu ceea ce fac eu?
Scria Bogdan Doicin pe blogul Anei că a fost şocat văzând două doamne cu vârste între 45-50 de ani, cu părul vopsit roz şi îmbrăcate sumar. Spunea că la acea vârstă “toată lumea se gândește fie la pensionare, fie la nunta copiilor, fie la ce au făcut și au adunat de-a lungul vieții. E împotriva firii și a dezvoltării personalității noastre. Sunt de părere că până la acea vârstă avem timp (și cam este de datoria noastră) să ne maturizăm, să ne descoperim limitele și să experimentăm.”
Nu mă pot abţine să nu întreb cine suntem noi, să îi judecăm pe alţii? La fel ca şi Vladen, întreb “cine hotărăşte până la ce vârstă ai voie sau nu eşti penibil să faci ceva?”
știu eu ? oricât aș fi de deschisă din acest punct de vedere, există totuși limite care “zgârie retina”. Nu zice nimeni să nu pui roz în cap la 50 de ani, dar și să scoți toți colăceii abdomenului peste un colant și-o bluză țipătoare !…
Nu judec. Da’-mi fac o părere :D
Ai perfecta dreptate
Multi ani inainte :)
Legat de aparente, desi ele sunt inselatoare lasa o prima impresie puternica asupra privitorului. E drept ca vestimentatia su culoarea parului sunt lucruri care tin nu doar de varsta fizica ci si de cea spirituala, insa traind intr-o anumita societate, daca iesi din tiparele si canoanele incetatenite, inevitabil vei avea parte de reactii negative.
Extrapoland, gandeste-te la rigiditate lumii arabe si cat de PERICULOS de-a dreptul este sa incalci normele. La o scara restransa acest lucru se aplica in orice societate, iar reactiile depind de normele si regulile scrise sau nescrise care o guverneaza.
Asta este, gura lumii vorbeste. Iar daca-ti pasa inseamna ca stii si de ge vorbeste.
multi ani :)
eu am mai multi , am trecut de nunta fiica-mii :)))
nu am limite…decat cele ale bunului simt considerate de mine si un puternic simt al ridicolului !
Ce bine ca traiesc într-o tara unde te simti liber din toate punctele de vedere! Aici copii îsi fac nunta singuri (considera ca i-ai dus destul în carca si ai platit destul ptr ei)
iar bunicii îsi vad nepotii duminica (cine a vrut copii sa îi creasca) deci cui îi pasa cum ma îmbrac eu? Atat cat îmi va permite silueta nu am sa renunt la leggins si big shirts, pantaloni scurti vara si fuste de blugi… dar nu pana la calcaie! :))
Da … e o tema indelung dezbatuta. Eu cred ca problema se pune de la individ la individ si e legata de apartenenta. Daca pentru toata lumea un punker e un ciudat cu creasta, pentru gasca lui ar fi un ciudat daca nu ar avea creasta. In moda fiecare curent nou vine cu cite o extravaganta care treptat se transforma in ceva banal. E bine sa privesti zimbind aceste lucruri, pina la urma ele fac deliciul diversitatii.
Vienela, si eu ma intreb de ce la virsta asta nu ai sarmale in cap si-n oala si un taior asortat la o basma.
Foarte frumos. Sunt perfect de acord cu tine, mai ales ca sunt o fire indepedenta. Nu m-am tatuat, dar intentionez sa o fac. :)
1. daca prima femeie in casa la ea, in privat, era in continuare vesela si bine mersi, atunci nu inseamna ca viata i-a fost distrusa ei, ci a fost poate usor alterata pt locuitorii mai tineri ai satului care au fost lipsiti de un role-model alternativ
2. chestia cu prejudecata anti-“femeile de 45-50 de ani cu parul roz” mi se pare absurda dat fiind ca in zilele noastre femeile traiesc pana la peste 75 de ani (chiar si in Romania) + traiesc si in general mai sanatoase decat oricand vreo alta data in istoria chiar relativ recenta cand efectiv mureau pe capete in plina varsta reproductiva, de obicei legat de vreo nastere si alte boli infectioase, plus isi petreceau maj timpului vietii adulte spaland rufele unei intregi familii cu mana, iar cele de la tara, in plus, carand si apa si participand la munca campului, in plina bataie a elementelor posibil nocive pt stratul superior al epidermei, de ex riduri premature, maini batatorite, etc.
Insa pot sa inteleg oarecum si reactia alarmata a acelui Bogdan impotriva competitiei reale din ce in ce mai acerbe care exista acum pe “piata sociala” atat intre generatiile mai tinere si cele mai in varsta, legata si de somajul in crestere alarmanat in randurile tineretului UE, cat si intre sexe, mai ales cu sefe managere tocmai de varste de 45-50 de ani numeric in crestere si ele (propus chiar recent de UE sa fie minim 40 % din posturile de leadership).
Draga acelule Rudolph Aspirant,
Ma bucur ca sunteti cat de cat de acord cu mine.
Suntem putini noi cei care nu-i judecam pe cei din jur. Am vazut si eu persoane mai in varsta ce pentru unii aratau ” ciudat ” insa pentru mine erau doar… hazlii si aparte, ceea ce nu e rau.
Fiecare dupa cum se simte, sunt oameni de 30 ani prinsi intr-un corp de 80, oameni ce se pastreaza tineri si se arata astfel. Nu ma priveste cum se comporta sau cum se imbraca X si Y la varsta X si Y, ma priveste persoana mea si atat.
In plus, referitor la posibila aparenta real inestetica a unor barbati in varsta in shorturi sau a unor femei cu colacei vizibili, totusi eu personal sunt de parerea morala teoretica (ca in practica pur si simplu recunosc ca inchid ochii sa nu mai vad) ca scopul semenilor oameni din mediului nostru inconjurator NU este cel prioritar de a ne face noua personal placere, si daca suntem interesati de a obtine cu orice pret si acest tip de placeri estetice trebuie sa ne deplasam la vreun muzeu cu opere de arta clasice, sau sa ne uitam la reviste si filme porno cu modele photoshopate, nu sa ne asteptam sa primim asa frumuseti din abundenta pe gratis de la semenii nostri din jur.
fiecare se exteriorizeaza cum se simte. Unele pers. raman cu suflet tanar, si asta se vede in comportament.
Pe de alta parte, la 45-50 ani sa ma gandesc la pensionare…e exagerat, in unele tari vestice pensionarea este la 65 ani!!!
Mi se pare corect sa facei ce vrei daca asta te face fericit..Cui nu ii place sa nu se uite, simplu…
Oglinda iti raspunde la multe intrebari!
Doar in Alba ca Zapada :)
Eu cred că la noi femeile trec mult prea devreme la haine gri-maro-negre. La orice vârstă se pot purta haine colorate (nu stridente) care să ne facă să arătăm bine şi care să nu ne îmbătrânească prea repede.
Nu o sa fac pe lupul moralist !
Sa te comporti natural este firesc si normal.
La fel si al celorlati de a privi. Nu de a judeca.
Daca asculti gura lumii nu ajungi nicaieri. Cu ce te afecteaza pe tine ce gandeste x sau y? Nu trebuie sa bagi in seama+ din moment ce esti barfit inseamna ca ai o viata mult mai interesanta decat a acelor persoane care pierd timpul urmarind si criticand lumea din jur
La cât mai mulţi ani voioşi şi fără grijă de “gura lumii”. :)
Aceeasi intrebare mi-am pus-o si eu : cine sunt eu sa ii judec pe altii?Aceeasi intrebare am pus-o si altora : cine esti tu/voi sa judecati pe altii?Cine imi /va da dreptul sa ma/va erijez/erijati in judecator/judecatori al/ai unor oameni pe care nu ii cunosc/cunoasteti si despre care nu am/aveti nici cea mai mica informatie?Si cu intrebarea asta fac referire la postarea de pe blogul cu questioare , unde tanarul acela atoatestiutor isi dadea cu parerea cam pana unde ar fi limitele umane ale bunului simt vestimentar si de aspect , ale unei persoane , in functie de varsta.
Nu am indraznit sa comentez acolo , postarea mi se pare mult prea virulenta si comentariile de raspuns ale tanarului mult prea lipsite de subiectivitate , dar sunt curioasa daca-Doamne fereste! acest tanar , viitor adult de varsta a treia , ar trece printr-un necaz in care si-ar vedea finalul , cum si-ar trai ,ulterior , viata?Banuiesc ca si-ar vopsi parul in roz!
N-am purtat pantaloni pana la 30 de ani, credeam ca nu-mi sta bine si as fi caraghioasa.Cand deschideam sifonierul vedeam toata gama de gri, maro, bleumarin si negru.Credeam ca asa e sobru, asta ma caracterizeaza.Si m-am trezit deodata!Acum port mai mult pantaloni decat fuste, am toate culorile posibile(fara a la amesteca intre ele, desigur)port bijuterii fanteziste si imi schimb culoarea parului cand saten, cand roscat.Am promis ca ma vopsesc verde cand implinesc 40 de ani si nu m-am tinut de cuvant.Acum am amanat pentru cand fac 50.:)De tatuaj n-am zis nimic…:)
Vienela, eu am fost educată în principiul ”trăiește și lasă-i și pe ceilalți să trăiască”!
Nu numai că nimeni n-are dreptul să mă judece, dar e chiar ilegal și imoral, atât timp cât nu încalc eu însămi legea, cât nu lezez pe nimeni, cât nu sunt singura care poartă scurt sau lung sau mov sau galben! Da, ai dreptul să spui ”îmi place, nu-mi place”, dar nu ca pe o critică, ci exclusiv ca o părere personală și asta numai dacă ești întrebată.
Suntn de acord cu tine! Lumea poatem “latra” noi trebuie sa ne simtim bine cu noi insine!
Varsta in ani nu reflecta varsta sufletului.
Articolul tipului aluia mi-a lasat o senzatie de parca as fi mestecat calti… >:P
I-am comentat cat se poate de civilizat. A raspuns ceva ce m-a facut sa inteleg ca asa-mi trebuie daca ma amestec in tarâța porcilor ;)
Este pur si simplu opinia lui.
Cum spune si el-e probabil foarte tanar :) Viziunile ni se schimba cu timpul.
La 20 de ani ai impresia ca esti nemuritor si buricul pamantului, cred ca tinem minte asta cu totii :) Restul pot fi ciudati, exagerati, prosti, incuiati dar tu esti destept si poti orice . Well, vestea proasta este ca si varsta de 20 de ani trece ca un fum.
doamnelor, sincer n-are rost sa va pierdeti timpul cu dumnealui :). n-o sa-l educati ca nu crede ca are nevoie, omul e ferm convins ca are dreptate si ca fiind prea avangardist si deosebit, restul lumii nu-l pricepe :D. cu cat o sa-l contrazica mai multa lume, cu atat va fi mai satisfacut si mai sigur pe el ca este un spirit neinteles, cu idei inedite si patrunzatoare :)). n-ati vazut cata mandrie la adresa spiritului propriu “rebel” razbatea din raspunsul la comentariul lui Elly?
e foarte greu sa convingi omul ca n-a redescoperit roata si ca conceptiile lui despre subiect nu mai sunt acceptate public fiindca s-au demodat acum 50 de ani. adicatelea ca lumea, aia mai destupata la cap, a evoluat de jumatate de secol din preconceptiile acelea puerile. ce ma distreaza e ca nu il ingrijoreaza totusi ca una dintre cei ce i-au dat dreptate e o fetita de 13 ani. sa ai conceptiile unui puber, la varsta lui, e nitel ingrijorator si deloc incurajant. macar fata aia mai are o sansa sa se dezvolte si sa se razgandeasca, ca vorba aceea, va creste mare :D.
pe scurt, cam din toate textele lui, tipul e infantil + nesigur si de aici comportamentul arogant. poate si el va creste mare. dar sigur nu o sa-l convingeti dumneavoastra de nimic. ca el stie mai bine tot :))
nu e cazul sa va pierdeti timpul cu el, lasati-l in branza lui sa se simta special si neinteles cu redescoperirea ideilor preconcepute de inceput de secol XX :)). sigur pe unde se invarte ii sunt probabil utile daca nu cumva chiar necesare :).
Nu doar ca nu avem dreptul sa barfim si sa judecam sau condamnam actiunile altora, dar nici macar nu ar trebui sa ne intereseze ce fac ei. E strict problema lor. Romanii sunt insa obisnuiti cu privitul mult prea des in curtea vecinului. Si ma opresc aici pentru ca nu vreau sa ma enervez si mai rau.
Daca ne-am uita mai mult la noi si mai putin la altii, am fi si mult mai fericiti. Deh, carcotasi am fost, carcotasi vom ramane.
La 45 de ani nu mi se pare deloc ca trebuie sa-ti pui cenusa in cap, esti inca adult in putere, cu capacitate de munca si gandire. Mai nou, poti sa faci copii pana la 45 de ani fara probleme, oamenii traiesc pana la 80-90 de ani in mod curent, nu mai sunt exceptii. Mi se pare exagerat sa te incui in casa doar ca sa pari persoana serioasa si la locul tau. Iar eu, cel putin, n-as vrea sa am genul asta de “prieteni” cu prejudecati in jurul meu asa ca daca nu le convine sa se uite in alta parte.
Mai taticule, n-ai inteles! :D Tipul asta e bine sa se inchida in casa, mai! Vrem! VREM! Asa ca sa speram ca ne onoreaza cu prezenta pana la 45 de ani si dupa aceea se simte si face ce propavaduie. Adica se tunde scurt, se imbraca in negru si se inchide in casa! Amin!
am trecut cam prin toate ce le descrii despre tine, cu exceptia tatuajului, pe care probabil ca nu mi-l voi face niciodata, pt ca ma plictisesc cu vremea si nu vreau sa-i adaug mereu alte chestii. referitor la ce spun altii, uzual sunt prea ocupata cu ce fac si gandesc eu, ca sa-i remarc daca nu spun ceva cu adevarat demn de luat in seama :)
fetita mea m-ar adora daca mi-as face parul roz.
Exista vopsele temporare? gen spray, sa ma spal si sa ttreaca?
Da, cu siguranta exista. Am vazut si baieti care isi vopsesc parul (crestele din varful capului) in verde sau portocaliu. Mi-as cumpara si eu un asemenea spray, doar pentru a ma distra o seara si a face poze. :))
Hehe! Peste o sapt fac 30 si tocmai mi-am luat bicicleta noua :D sper sa ma tina macar 10 ani si la ceva mai multa uzura, decat asta pe care o dau la casat! :)
Intr-adevar, cu un lucru sunt deacord: exchibitionismul nu trebuie incurajat. Dar atat timp cat te uiti la omul ala mai mult de doua min (deci poti sa observi ceva mai mult decat ce-ti sare in ochi de prima data) iar omul ala nu vine sa bage cutitul in tine, sau ceva de genul, eu zic sa-l lasi sa-si traiasca viata. Sunt chestii mult mai importante, si mai grave, in viata de zi cu zi, decat analizele estetice.
Iar daca isi face cineva griji despre ce ar putea “invata altii” de la el/ea(cei analizati), as zice, din nou, sa nu mai moara de grija altora. Educatia se face la fiecare in casa, si macar de ar avea fiecare, gramul ala de moralitate si de bun-simt, incat sa se analizeze pe sine primul, inainte de a atrage atentia altora!
Eu as prefera sa vad mai mult “roz” pe strada, chiar si in parul babelor! :)
As spune ca modul asta de a-ti trai viata fara sa iti pese de parerea lumii este cel mai sanatos cu putinta. Si eu mi-am facut tatuaj candva dupa ce am trecut de 30 de ani si tin la el enorm, ma face sa ma simt sexi, in ciuda faptului ca nu mai sunt o pustoaica. Cand m-am dus sa imi refac buletinul dupa divort am zapacit-o pe tanti aiai de acolo cu actele mele, pentru ca a trebuit sa prezint, pe langa actele casei in care locuiesc si cele 2 hotarari de divort ale memei, fiecare cu numele corespunzator.
Am invatat ca dupa 30 de ani e prea deveme ca sa fii prea batrana pentru …ceva, aproape orice….si am sa gandesc asa si dupa 40, pe cuvant de onoare.