Cine sunt eu? Mă caut în frunzele îngălbenite ce scârțâie a promoroacă sub tălpi dimineața, când ies la plimbare. Mă caut în pătura pe care o mototolesc și mi-o așez pe post de pernă, sub cap. Mă caut în repetatele curse pe care le fac prin casă, o neîntreruptă goană după ceva ce mă cheamă și mă alungă doar pentru a mă chema iar.
Mă caut în privirile amorțite, speriate, încântate sau mirate ce se îndreptă spre mine. Mă caut printre amintiri mirosind a flori de păpădie. Mă caut în mirosul boabelor ce nasc mulțime de comenzi: șezi, culcat, dă laba, pas, adu jucăria, nu mușca. Mă caut în emoțiile ce intră în casă sub formă de musafiri. Mă caut în dorința de a-i proteja pe cei care îmi sunt dragi. Mă caut în iubire. Cine sunt eu?
Tu spui că sunt un câine oarecare. Vienela spune că sunt sufletul ei. Pisicile din casa mea spun că sunt fratele lor. Eu mă cred uneori om, de foarte multe ori pisică și doar rareori câine…Să fie din cauză că iubesc atât de mult oamenii și că am nimerit de mic într-o casă plină de pisici? Aș putea spune că duc o viață de câine? Cine sunt eu, de fapt?
Toti cei care au intrat in casa noastra ca musafiri spun despre mine ca sunt un caine atat de bland, incat s-ar juca non stop cu mine. Nici unul nu intelege de ce mami ma tine in lesa cand ei intra pentru prima data in casa noastra.
La polul opus sunt cei care ma cunosc de pe strada. Acolo sunt un adevarat balaur despre care multi au spus cuvinte urate. Ba ca sunt agresiv, ba ca am nevoie de botnita sau de zgarda cu tepi. Dar eu nu am nimic cu oamenii, fie ei pe strada sau in casa. Cei care ma enerveaza sunt cainii si numai cu ei vreau sa ma lupt. Norocul lor ca mami nu ma lasa.
Tu esti un sufletel adorabil pe care nu numai Vienela il iubeste. Si mai esti un sufletel important! Important pentru cei care sunt familia ta dar si pentru noi , cei care “te citim” si te iubim de cand erai doar un boţ blanos si purecos(probabil). Uneori , da, cei care te cunosc se asteapta sa gandesti si sa te comporti ca un om, ceea ce nu se poate.
Raspunsul dat de Bruno:
Multumesc frumos, Nusa! Da, eram cam puricos si aveam niste viermisori care imi chinuiau burtica. :)))
Sa stii ca ma straduiesc sa multumesc pe toata lumea, oameni, caine si pisici. Nu imi iese mereu, dar ar trebui sa aprecieze eforturile mele. :)))
Esti Bruno, cel mai bun prieten al Vienelei :)
Corect! :)))