Cine sunt eu? Mă caut în frunzele îngălbenite ce scârțâie a promoroacă sub tălpi dimineața, când ies la plimbare. Mă caut în pătura pe care o mototolesc și mi-o așez pe post de pernă, sub cap. Mă caut în repetatele curse pe care le fac prin casă, o neîntreruptă goană după ceva ce mă cheamă și mă alungă doar pentru a mă chema iar. Mă caut în privirile amorțite, speriate, încântate sau mirate ce se îndreptă spre mine. Mă caut printre amintiri mirosind a flori de păpădie. Mă caut în mirosul boabelor ce nasc mulțime de comenzi: șezi, culcat, dă laba, pas, adu jucăria, nu mușca. Mă caut în emoțiile ce intră în casă sub formă de musafiri. Mă caut în dorința de a-i proteja pe cei care îmi sunt dragi. Mă caut în iubire. Cine sunt eu?

Tu spui că sunt un câine oarecare. Vienela spune că sunt sufletul ei. Pisicile din casa mea spun că sunt fratele lor. Eu mă cred uneori om, de foarte multe ori pisică și doar rareori câine…Să fie din cauză că iubesc atât de mult oamenii și că am nimerit de mic într-o casă plină de pisici? Aș putea spune că duc o viață de câine? Cine sunt eu, de fapt?

caine