Prin Ploieşti…, ca de altfel prin toată țara, a nins în disperare, așa că Bruno (câinele meu…), când s-a văzut în nămeți, m-a alergat până mi s-a tăiat respirația. Era o incredibilă frenezie în comportamentul său. Sper… că nu s-a speriat nimeni văzându-l cum lătra la fulgii de zăpadă, la oameni, la mașini, la stele, chemând întreaga suflare la joacă. Cine se scoală de dimineață deszăpezește cu spor și are trotuarul curățat astăzi (6 ianuarie 2016)…, la ora șapte. Vă dați seama ce femeie grozavă sunt? Mă gândesc… cu îngrijorare la spusele cumnatului meu: “vezi că angajează drumari, poate prinzi vreun loc”. Dacă mă ia primăria în serios și mă caută să semnez vreun contract pentru vremurile în care cerul își cerne zăpada, iar vântul o viscolește?
Întoarsă în casă…, mi-am dat seama că îmi tremurau mâinile de la efort. O altă dilemă serioasă mă împiedică acum să mă joc cu pisicile mele…, așa cum fac în fiecare dimineață: să las febra musculară să îmi cuprindă întregul corp pentru a avea motiv să lenevesc în pat, citind, sau să mai ies o tură la deszăpezit, să îmi fortific muschii? Ori poate ar fi mai bine să deszăpezesc prin blogosferă…, să aflu cum petrec bloggerii prima ninsoare din 2017? Rămâne să mă decid. Cert este deocamdată doar faptul că am un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare…: să aleg câte un citat/proverb favorit… din cărțile citite în 2016 și să îl postez pe blog, eventual însoțit de câteva cuvinte despre volumele respective.
Mă amuz recitind ceea ce scriam în anii trecuți, pe 5 și 6 ianuarie. Vă invit și pe voi să aruncați un ochi:
Panoramă – Ianuarie 2013
Ale Evei fiice – Ianuarie 2014
Cumpăna dintre ani – Ianuarie 2015
Cum poți răni un bărbat – Ianuarie 2016
O fotografie preferată… în pagina 101 a jurnalului de femeie simplă – operă de artă realizată în această dimineață cu mânuțele mele harnice. Aflând isprava, soțul mi-a spus că mi-a fost dor de zăpadă, iar copilul a cerut dovezi suplimentare, susținând că poteca e prea dreaptă, deci e puțin probabil să fie făcută de mine. Noroc că de pe lopată încă se mai prelingea apă… 😀
PS: Ora 9. Trotuarul din fața blocului meu, după a doua deszăpezire a zilei. Ptiu, să nu-mi fie de deochi, că tare mai sunt hărnicuță! Între timp am turnat și sare, așa că arată de parcă nu ar fi căzut fulg de zăpadă pe el, dar mi-e lene să mai ies pentru încă o poză.
Pentru mai multe imagini frumoase cu iarna intrați aici.
Eu anul asta am renuntat la dezapezit, am vazut ce e afara si m-am culcat inapoi. Am amant inceputul anului pana luni 😀
😀 Eu am profitat de faptul ca vecinul de la doi nu era acasa. De obicei trotuarul era curatat cand ma trezeam. :))))
[…] Cine se scoală de dimineață deszăpezește cu spor […]