Eram tânără şi singură. Plecasem din oraşul meu spre alte meleaguri cu nişte treburi importante, care îmi acaparau tot timpul şi toată energia. Trecuseră multe luni de când nu vorbisem cu un bărbat şi de când nimeni nu mă îmbrăţişase. Singură mă băgam în pat, singură mă trezeam. Ziua nu mă puteam concentra la nimic în mod serios. Aveam uneori senzaţia că sunt singura femeie din lume care a rămas a nimănui, care iese mereu neînsoţită şi pe care nu o îmbrăţişează nimeni. Seara era mai rău. Adormeam greu, mă zvârcoleam în somn şi visam tot felul de chestii legate de dragoste. Dimineaţa mă găsea epuizată, de multe ori tristă, fără chef de nimic.
Eram singură şi îmi venea să strig întregii lumi acest lucru. Aş fi împărţit preaplinul inimii şi nu aveam cu cine. Dacă pe atunci aş fi avut blog, sunt convinsă că în urma mea ar fi mărşăluit cohorte de adoratori şi de femei singure care s-ar fi regăsit în văicărelile mele poetico-siropoase. Acum ştiu ce este cu toate nebuniile alintăcioase de pe unele bloguri, cu toate acele adorări fără destinatar precis, căci le-am trăit în mintea mea de multe ori.
Cine scrie despre dragoste pe internet? Dacă veţi căuta, foarte repede veţi descoperi că blogurile unde dragostea este preamărită în văicăreli poetico-siropoase au cel mai mare succes. Zeci de mii de like-uri, mii de share, comentarii, inimioare şi pupici. Cine sunt persoanele care scriu pe acele bloguri? Nu ştiu şi nici nu încerc să aflu. De obicei preferă să rămână anonime sau îşi fac profiluri false. În ochii mei, aceste persoane sunt cele care în viaţa reală nu au pe nimeni şi care tânjesc cu întreaga lor fiinţă la dragostea ideală despre care vorbesc în poeme. Probabil există şi excepţii, dar tot aşa, nu sunt sigură şi nici nu încerc să aflu.
Voi cine credeţi că scrie despre dragostea poetico-siropoasă pe internet?
Într-o eră în care informația și comunicarea se desfășoară predominant online, experiențele umane, inclusiv cele legate de dragoste, sunt adesea transpuse în mediul virtual. Internetul devine astfel un spațiu prolific pentru exprimarea sentimentelor, iar dragostea poetico-siropoasă își găsește adăpost în cuvinte și imagini care inundă rețelele sociale. Acest fenomen ridică întrebări despre natura și autenticitatea sentimentelor exprimate în mod public, și despre modul în care acestea sunt reflectate și percepute în mediul online.
- Efectul rețelelor sociale asupra dragostei poetico-siropoase: În lumea virtuală, dragostea poetico-siropoasă are un teren fertil pentru a se dezvolta. Oamenii își expun adesea sentimentele în mod public, sub forma postărilor, poeziilor sau a fotografiilor romantice. Rețelele sociale devin astfel un teatru digital al dragostei, unde romantismul excesiv și dulceața cuvintelor sunt adesea la ordinea zilei. În acest context, se pune întrebarea dacă aceste expresii sunt autentice sau doar o formă de a obține validarea și atenția celor din jur.
- Poezia digitală și simbolurile romantice: Internetul oferă o platformă pentru cei pasionați de arta cuvântului să-și exprime dragostea în moduri inedite. Poeziile digitale devin un mijloc de a comunica sentimente profunde într-un limbaj estetic și emotiv. Cu toate acestea, excesul de simboluri romantice poate duce la o diluare a semnificației autentice a dragostei, transformând-o într-un spectacol exagerat pentru a atrage atenția.
- Publicitatea și construcția identității romantice online: Dragostea poetico-siropoasă pe internet poate să devină și o formă de construcție a unei identități romantice ideale. Oamenii aleg să-și expună relațiile în mod public, adesea prezentând doar aspectele pozitive și romantice ale acestora. Însă această construcție a unei imagini romantice perfecte poate să nu reflecte întotdeauna realitatea relațiilor, subliniind distanța dintre ceea ce este prezentat online și ceea ce se întâmplă în viața privată.
Dragostea poetico-siropoasă pe internet este, fără îndoială, o manifestare a modului în care oamenii își exprimă și împărtășesc sentimentele în era digitală. Cu toate acestea, este important să fim conștienți de capcanele aparențelor și să ne întrebăm dacă aceste expresii romantice sunt cu adevărat autentice sau doar o formă de a satisface nevoile sociale și digitale ale momentului. Într-o lume în care online-ul devine o extensie a realității, este crucial să ne păstrăm discernământul și să nu uităm că adevărata frumusețe a dragostei poate fi găsită în intimitatea relațiilor noastre, mai degrabă decât în strălucirea efemeră a reflectoarelor digitale.
Ei, na! Până și Rudia a scris! Și poate va mai scrie! ;-) De ce? Nu am întrebat-o, dar probabil că…așa i-a venit! Despre cine? Iar nu e treaba mea, dar e posibil să fie real, cum e la fel de posibil să se refere la vreun prinț pe care îl tot așteaptă de ceva vreme :-D
Cine să scrie? Oricine! :-) Ideal ar fi să scrie bine! ;-)
Nici nu mai tin minte de cate ori am scris. E plin blogul. Si voi mai scrie. Daca o fac bine sau rau, habar nu am. :D
Rudia e toata numai dragoste, deci e in elementul sau la acest capitol! :)
Hahaha! Rudia și dragostea…Hm… e de povestit la o cafea! ;-)
Ha, ha, pai dragostea are multe nuante… :p Si poate o veni cafeaia aia, ca de mult o tot planuim… :))
:-) Musai!
:)
În general (că-ntotdeauna există şi excepţii, nu?), despre dragoste – aşa cum spui tu, cu văicăreală şi siropeală – scrie cine n-are parte de dragoste. După ce-o găseşte, îi umple tot timpul, nu mai are când să scrie despre ea! :D
Exact! :D
Dragă Vienela, sunt întru totul de acord cu Vero! :*
Suntem deja cativa… :)) :*
Cand ajungi ca dragostea sa te loveasca din plin, parca te si forteaza s-o expui pe unde apuci. Eu unul vad ca majoritatea oamenilor posteaza pe internet despre dragoste.. uneori isi arunca acolo niste idei ce exprima lucruri mai profunde decat ceea ce simt ei cu adevarat.
Cand omul isi revarsa preaplinul inimii folosind cuvintele si trairile sale e una. Cand porneste de la un citat gasit pe net si dezvolta in mod poetico-siropos e alta, zic eu… :)
“exprima lucruri mai profunde decat ceea ce simt ei cu adevarat”… Unora le reuseste… Important pentru ei este ca altii sa se regaseasca in acele lucruri profunde… ;)
Sunt de acord cu Vero, aș adăuga chiar că și despre altele scriem atunci când nu le avem. Când suntem cu adevărat ocupați, nu mai scriem, gata! Te îmbrățișez, Vienela! :)
Da, cred ca este valabil si pentru altele, nu doar pentru dragoste. :)
Daca bloggingul a devenit drog, gasim intotdeauna timp pentru scris, doar ca (poate) alegem alte subiecte… :)))
P.S. Excepție fac personanele dragi: copiii noștri și pisicile&cățeii (care tot membri ai familiei sunt). Le avem și totuși scriem sau postăm fotografii cu ei.E un preaplin de iubire, cred! ! :*
Pisicile si cateii nu se pot opune. Sotul si copilul meu vor sa pastrez un strop de intimitate. Nici eu nu sunt genul care sa povesteasca tot ce traieste, asa ca de multe ori imbin realitatea cu fantezia. :)))
Mai toata lumea :)
cred ca asta ne guverneaza viata :)
unii dau importanta, altii poate nu
avem momente si momente…
Da, multi scriu despre dragoste, insa nu toti aleg sa scrie chestii poetico-siropoase… :D
Despre dragostea la care te referi cred ca scriu cei ce nu o au la momentul scrierii (cu mici exceptii, cine stie?) dar se mai poate scrie si despre altfel de dragoste: de copii, de animale, de arta, de frumos in general! Despre dragostea fata de Dumnezeu nu prea se scrie si asta cred ca e bine, fiecare poarta o dragoste aparte fata de El, ce nu trebuie afisata oriunde…
Oricum, eu daca ma hotarasc sa fac un blog o sa scriu doar despre dragoste implinita, impartasita si mai ales despre dragostea ce o port in suflet oamenilor speciali din viata mea!
E destul de usor uneori sa iti dai seama ca omul a scris fara sa fi trait asa ceva… :)
Da, dragostea e de multe feluri, are multe nuante…
Mi-ar placea ca asta sa se intample… Blogul poate aduce oricui mari satisfactii, incepand de la faptul ca elibereaza toti demonii si pana la bucuria de a cunoaste oameni noi, de a gasi oameni cu aceleasi pasiuni, de a comunica…