Eram tânără şi singură. Plecasem din oraşul meu spre alte meleaguri cu nişte treburi importante, care îmi acaparau tot timpul şi toată energia. Trecuseră multe luni de când nu vorbisem cu un bărbat şi de când nimeni nu mă îmbrăţişase. Singură mă băgam în pat, singură mă trezeam. Ziua nu mă puteam concentra la nimic în mod serios. Aveam uneori senzaţia că sunt singura femeie din lume care a rămas a nimănui, care iese mereu neînsoţită şi pe care nu o îmbrăţişează nimeni. Seara era mai rău. Adormeam greu, mă zvârcoleam în somn şi visam tot felul de chestii legate de dragoste. Dimineaţa mă găsea epuizată, de multe ori tristă, fără chef de nimic.

Eram singură şi îmi venea să strig întregii lumi acest lucru. Aş fi împărţit preaplinul inimii şi nu aveam cu cine. Dacă pe atunci aş fi avut blog, sunt convinsă că în urma mea ar fi mărşăluit cohorte de adoratori şi de femei singure care s-ar fi regăsit în văicărelile mele poetico-siropoase. Acum ştiu ce este cu toate nebuniile alintăcioase de pe unele bloguri, cu toate acele adorări fără destinatar precis, căci le-am trăit în mintea mea de multe ori.

Cine scrie despre dragoste pe internet? Dacă veţi căuta, foarte repede veţi descoperi că blogurile unde dragostea este preamărită în văicăreli poetico-siropoase au cel mai mare succes. Zeci de mii de like-uri, mii de share, comentarii, inimioare şi pupici. Cine sunt persoanele care scriu pe acele bloguri? Nu ştiu şi nici nu încerc să aflu. De obicei preferă să rămână anonime sau îşi fac profiluri false. În ochii mei, aceste persoane sunt cele care în viaţa reală nu au pe nimeni şi care tânjesc cu întreaga lor fiinţă la dragostea ideală despre care vorbesc în poeme. Probabil există şi excepţii, dar tot aşa, nu sunt sigură şi nici nu încerc să aflu.

Voi cine credeţi că scrie despre dragostea poetico-siropoasă pe internet?