Mă uitam cu o curiozitate bolnăvicioasă la ei și nu reușeam să înțeleg cum de au ajuns în astfel de situații, ce anume i-a făcut să devină ceea ce erau, cum de nu și-au dat seama la timp că își pun sănătatea și viața în pericol. Îmi era ușor să îi judec în sinea mea, să îi consider oameni fără voință, uitând că și eu fac același lucru, schimbând doar substanțele. Cei pe care îi urmăream cu stupoare la televizor erau grași, exagerat de grași și continuau să se îmbuibe cu mâncare, fără nici un fel de măsură. Fiind slabă, mă gândeam că nu m-aș lăsa niciodată dominată de pofte, că nu aș putea ajunge să fiu atât de grasă încât să nu mă mai pot ridica din pat.
Uitam că și eu, la rândul meu, sunt dependentă de ceva, că nu pot trăi și lucra fără țigări, că în fața tutunului sunt fără pic de voință. Deci, cine pe cine judeca? De unde știu eu ce este în sufletul acelor oameni care își găsesc alinarea în mâncare? De unde știu că în locul lor aș fi fost mai puternică? Le urmăream înregistrările, le ascultam poveștile de viață… Cu cât mă uitam mai mult, cu atât înțelegeam mai bine că unii așa se nasc, fără voință, fără puterea de a-și înfrunta demonii, iar alții nu reușesc din cauza obiceiurilor pe care le are întreaga familie. Obez fiind și dependent de cantități uriașe de mâncare, cum ai putea rezista în fața unei shaorme, când mama, tata și frații mănâncă lângă tine așa ceva? De câtă voință ar fi nevoie pentru a te abține?
Probabil unii dintre voi au văzut acele reportaje pe Discovery, au înțeles deja că fără ajutor, acești oameni sunt sortiți să moară tineri, dependenți până în ultima clipă de cei din jur, neputincioși și triști. În America, unora dintre acești oameni li se oferă un ajutor nesperat. Cei depistați cu obezitate morbidă pot alege să țină o cură drastică de slăbire înainte, pentru ca inima să nu cedeze în timpul operației, totul sub supraveghere medicală, după care au posibilitatea de a apela la una dintre cele mai noi soluții: operatie micsorare stomac, metodă prin care se înlătură o parte a stomacului. Datorită acestui procedeu, apare foarte repede senzația de sațietate, ceea ce face ca omul să slăbeasca mult, ajungând uneori la forme de invidiat.
De curând, am aflat că astfel de operații pot fi făcute și în țara noastră, lucru care mi se pare îmbucurător, pentru că văd tot mai des oameni care au astfel de probleme. Este știut faptul că obezitatea atrage după sine boli grave, ce cu greu pot fi ținute în frâu. Bine-nțeles că aceste operații nu se potrivesc oricui și nici un medic nu va fi de acord ca omul să fie supus acestei intervenții chirurgicale până când nu va face o mulțime de analize și nu va discuta cu o armată de medici. Ceea ce pentru o persoană este benefic, altuia îi poate face rău. Doar medicii sunt în măsură să decidă dacă un pacient va fi sau nu supus gastrectomiei. Dar important este că există și la noi această posibilitate…
Aş putea să scriu un intreg articol despre asta dacă nu aş leza intimitatea celor care au apelat la astfel de procedee. Din nefericire cunosc prea multe cazuri reale. Unele cu succes, altele nu. În ambele cazuri niciun pacient nu avea patologia celor de pe Discoverz, la care mă uit cu teamă, ca la nişte ciudăţenii fără vointă. In cazurile din jurul meu, oamenii sunt chinuiti de foame, de abţineri, de diagnostice gresite, de frustrări care nu îi aduc spre sfera normalului nici cu aceste intervenţii. Dr Copăescu este unul dintre oamenii care fac minuni. Doar că şi el e doar un om. Ce e de admirat in povestea asta? Profesionalismul şi grija fata de pacient şi după operatie. Nu îşi iau mâna după tine ca mai apoi să ai urmări dezastruoase. Ei, dar …să ne ferească Dumnezeu să ajungem în nevoia asta. Tu azi vorbeşti despre cei mai buni în domeniul ăsta. Şi bine faci!
Eu sunt pe pozitia inversa. Ii judec pe fumatori, ba chiar le fac si calculul cati bani ard pe zi, inmultit cu zilele dintr-un an, ce mai, sunt atotstiutoare si foarte critica cand e vorba de altii, dar pe mine nu ma vad ca in curand daca o mai duc asa o sa-mi trebuiasca si mie o operatie din aia!
Fiecare cu neputintele lui…
Eu am reuşit să stau 5 zile fără ţigări ! Ghici ce s-a întâmplat într-a şasea ?
Eu implinesc astazi 17 zile de cand stau departe de tutun.
bravo! ţin-te tare ! :)
Inception-ul s-a facut. Deja am acceptat ideea ca e bine sa ma las. Asta este cel mai greu lucru, restul se rezolva :)
Cunosc si eu doua azuri de succes de genul acesta. Operatia asta le-a schimbat viata amandurora ( e vorba de un barbat si o femeie) , le-a deschis noi perspective din toate punctele de vedere.
şi eu cunosc, iar preţurile par accesibile. Adică i-a costat mai puţin decât m-a costat pe mine dantura :))
ah, să ne înţelegem: bine-ar fi să nu fim slugile nici unui viciu, nici fumat, nici mâncat…
Viciile ne costa, ne transforma, ne consuma, bine ar fi sa nu existe si totusi exista si judecam si suntem judecati. Asta e partea neagra a vietii, de aceea cautam “lumina” :)
Si eu m-am intrebat de atat de multe ori , ca si tine : cine imi da mie dreptul sa judec un alt om , atata vreme cat eu am propriile mele tare si vicii? Cum sa imi permit sa ii spun unui om ca e intr-un anume fel si sa impartasesc opinii legate de tarele sale?Cine permite asta?Doar pentru simplu fapt ca acea persoana nu se “aliniaza” parerii mele despre ce inseamna perfectiunea? :(
Nu stiam de aceasta clnica spre care ai pus link , insa ma bucur sincer ca metoda ia avant si la noi.
Personal stiu ca clinica din Bucuresti este specializata pe chirurgie bariatrica.Eu am avut alt fel de contact cu clinica….pe alte probleme medicale.
M-a uimit la propriu,inclinica, un fotoliu imens , cu rotile , cu care sunt carati bolnavii ce trebuie operati la stomac…din cauza obezitatii! M-am asezat pe el si in sfarsit a fost un loc unde puteam sta si eu fara sa fie incomod :D
Mie mi se pare ca cel mai simplu lucru din lume e sa-i judeci pe ceilalti. Sa razi de ei, sa-i umilesti. Am mers intotdeauna pe principiul “ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”. De aceea am si un blog atat de pacifist, pentru care, culmea, am fost criticata si judecata. Si catalogata. Acum am indraznit sa-mi spun parerea despre jurnalisti si deja am impresia ca am exagerat. Am unele remuscari. :))
Eu ma gandisem la o metoda mai ieftina si mai ne-invaziva: sa inghit o tenie! :))
Foarte buna solutia asta si mai citisem pe undeva despre un inel pe care il pun tot chirurgical, desigur, in jurul stomacului si ofera aceiasi senzatie de saturatie mult mai repede si astfel ajuta muult pacientul sa slabeasca si dupa ce ajunge la o greutate acceptabila, normala in raport cu inaltimea, varsta si toti acei factori poate alege sa i se scoata inelul acela
Documentare despre oameni care mananca peste masura am vazut si eu. Ma ingrijoreaza si ingrozeste asa ceva. O astfel de operatie e buna dar se mai intampla si altfel. Am citit despre o tipa din Anglia a carei operatie n-a fost chiar o reusita si a slabit groaznic…