Frigul mi se strecoară pe sub piele. Se plimbă în sus și în jos, lăsând în urmă o nefirească încordare a mușchilor. Tremur. Îmi dau seama că s-a terminat cu traiul ușor. Se apropie iarna scoțiană, iarna care trezește în mine cele mai reci și mai umede coșmaruri. Cine a furat soarele care mă silea să țin ochii mijiți și unde l-a ascuns? Bathgate, Scotland, 27 noiembrie 2018 – 2 grade, 94% umiditate. Iarba s-a transformat în sticlă, pârâie sub tălpi. Cerul de un cenușiu care te poate băga în depresie își scutură din când în când pletele. Atunci umezeala se simte mai pronunțat. Ploile sunt de scurtă durată. Unele dintre ele de-a dreptul memorabile.
Nu pot uita cât de tare m-am speriat ieri. Fumam în mașină o ultimă țigară înainte de a reintra în secție când am auzit bufnitura. Mi-a fâlfâit chiștocul în mână și mi-a bătut inima în gât. Cine dracu dă cu pietre în mazda mea? M-am liniștit abia când am văzut cum se scurgea pe parbriz uriașul găinaț de pescăruș. Când a ajuns lângă ștergătoare, a început ploaia. O ploaie care a mângâiat cu delicatețe iarba și crengile desfrunzite, apoi a curățat geamul de mizerie și lumea de păcate (am vrea noi…).
În brutărie m-am reîntâlnit cu frigul pătrunzător. Cine ar fi crezut că într-un loc unde pâinea stă la dospit, apoi se rumenește în cuptoare, oamenii dârdâie îmbrăcați ca pentru iarna polară? Peste halatul obligatoriu am mai pus încă unul, să-mi potolesc tremurul. M-am încălzit abia când discuțiile cu colegii au devenit amuzante:
-Eva, ai un pix?
-Am, dar nu îi da numărul de telefon (polonezului cu care lucram).
-De ce, e băiat rău?
-Da, foarte rău.
-Nu îi dau numărul de telefon, îi dau direct adresa.
-:O
Mutra colegei mele trebuia pozată. La fel și a tipului care mă întrebase unde locuiesc în Bathgate. Asta până când au văzut ce am măzgălit pe foaie. :D
27 noiembrie 2018. Ora 11. Soarele luminează întreaga zare. Nici nu v-am spus cum se vede linia orizontului în Scoția, unde cele mai înalte clădiri au un etaj. Sora mea propune să facem curățenie în casă. Mihai vrea să mergem la bazin să înotăm. Eu mă bag la duș, căci o asemenea zi e făcută numai pentru plimbări în aer liber. Activitățile gospodărești și cele distractive făcute în interior le lăsăm pentru zilele ploioase ori de-a dreptul reci.
Uau! Ce atmosfera demna de… “Braveheart” ai descris! :)
Partea cu dardaitul nu e incantatoare, si nici umiditatea care pare ca se simte in oase, dar altfel… Hm. Nu degeaba ai chef de plimbare. :)