Chiar dacă totul pare o copilărie…

Am învățat… să mă joc pe youtube (mulţumirile mele se îndreaptă spre Dani) şi am petrecut o duminică super amuzantă sortând poze cu pisici şi alegând melodii pentru filmuleţele mele. Deşi engleza mea de baltă îmi aduce până şi mie un zâmbet ironic pe buze, trebuie să vă spun că nepoţii au fost extrem de încântaţi şi abia aşteaptă o nouă zi liberă pentru a se distra alături de mătuşa lor sonată. Eu aștept/sper… să vă abonaţi la canalul meu de youtube, chiar dacă totul vă pare o copilărie sau o pisiceală nebună. :D

Plănuisem pentru astăzi (21 aprilie 2015)… să termin povestea pe care am început-o cu vreo două săptămâni în urmă, însă evenimente neaşteptate mi-au dat totul peste cap. Întâi Miţi, care a intrat în călduri şi miorlăie de parcă ar vrea să cheme în casă… toţi motanii pământului, apoi sora mea, care a uitat că astăzi li se opreşte apa pentru nu ştiu ce reparaţii, iar cireaşa de pe tortură a venit de la soţul meu, care este liber şi vrea să îi acord atenţie maximă.

Refuz să stau în bucătărie…, deşi mă aşteaptă nişte ciuperci de toată frumuseţea şi un pui uriaş. Prefer să ies în grădină…, în parc, oriunde e un strop de verde pe afară… Îmi plac zilele când mă plimb fără griji,  îmbrăcată cu… o pereche de blugi şi o jachetă subţire, fără căşti pe urechi, să pot auzi doar melodiile compuse de păsările cerului şi să citesc doar în norii ce umbresc zarea.