Cred că este pentru prima dată când rămân în urmă cu răspunsurile la comentarii, cu vizitele pe alte bloguri şi chiar cu un articol şi nu îmi pare rău. Pentru că în acest timp am regăsit Cheia. Cheia care deschide uşa spre natură, spre mult verde, spre apa curgătoare, spre liniste şi aer curat, spre întâlnirile între prieteni, spre râsete în jurul unui foc imens, spre bucuria totală de a dormi în cort, pe vârf de munte.
Da, am fost la Cheia de ieri după-amiază până astăzi la prânz, m-am relaxat, am adunat bălării, am vorbit mult şi am băut afinată. Sau am băut afinată şi am vorbit mult? :))
Vinovaţii sunt Bogdana şi Adrian, despre care vreau să vă povestesc mai pe larg într-un articol viitor. Ei au pus totul la cale, ei s-au ocupat de pregătiri, ei au făcut ca totul să iasă foarte frumos.
Am campat într-o poieniţă ascunsă(sunt egoistă şi nu vă spun locul exact :-P) şi am petrecut până la trei dimineaţa. Deşi au avut un grătar modern, preferatul a rămas cel făcut dintr-un disc “împrumutat” de la o discuitoare(maşină agricolă), cu trei picioare formate din ţevi metalice. Pe margine a stat carnea, iar în mijloc, unde s-a scurs grăsimea, am înecat ciupercuţe, roşii, ardei şi ceapă. Încă nu am poze, dar vor sosi curând.
Nouă adulţi şi un copil de 7 ani, muzică şi voie bună, carnea sfârâind pe grătar, puţin mai departe focul de tabără, în jurul căruia ne-am petrecut seara la poveşti. Ce poate fi mai plăcut pentru un weekend?
Ştiu, ideal ar fi să descriu natura în acest articol, dar nu am la mine cuvintele necesare, pentru că mi-au rămas adânc săpate în suflet şi nu vreau să le scot de acolo.
Mulţumesc Bobo. Mulţumesc, Ţeţe.
Cheia care deschide ușa spre natură este una cu multiple fețe, o conexiune directă cu lumea înconjurătoare care aduce în viața noastră o bogăție inestimabilă de experiențe și trăiri autentice. Când o întoarcem în broască, ne deschidem inima spre un peisaj vibrant și plin de viață, unde timpul pare să își fi găsit ritmul său natural și sufletul nostru se simte acasă.
Prima dintre minunile pe care cheia ne-o dezvăluie este vastul covor verde al naturii. Într-o lume plină de zgomot și agitație, pășim pe pământul moale și proaspăt al pădurii sau câmpului, iar acest contact simplu ne readuce în prezent, ne reamintește că suntem parte a unui ciclu mai mare al vieții. Fiecare frunză, fiecare fir de iarbă devine un detaliu prețios, iar păsările cântând deasupra noastră creează un cântec al libertății pe care doar natura îl poate compune.
Apoi, privirea noastră se îndreaptă către apa curgătoare, un fluviu cristalin sau un pârâu jucăuș care se strecoară printre pietrele netede. Sunetul liniștitor al apei ne amintește de forța subtilă și în același timp plină de blândețe a naturii, o amintire că viața curge înainte, iar noi facem parte din acest dans al existenței.
Odată cu cheia întoarsă mai departe, deschidem ușa spre liniste și aer curat. Zgomotul urban este înlocuit de tăcerea naturii, în care fiecare suspin de vânt sau scârțâit de crengi devine o melodie unică. Respirăm adânc, umplându-ne plămânii cu aer pur, iar în suflet simțim o liniște adâncă care ne îmbrățișează.
În timp ce ne îndepărtăm mai mult de agitația cotidiană, cheia ne dezvăluie și întâlnirile între prieteni. Într-un cadru natural, legăturile devin mai puternice, iar timpul petrecut împreună se transformă în amintiri neprețuite. Zâmbetele devin mai luminoase, râsetele mai sincere, iar conversațiile mai profunde.
În jurul unui foc imens, sub cerul plin de stele, râsetele se împletesc cu istorisiri și povești vechi. Flăcările dansează în ritmul poveștilor noastre, iar căldura focului reînvie simțurile noastre, aducând oamenii mai aproape unii de alții și de esența simplă a vieții.
Și atunci, privind spre cerul instelat, cheia ne deschide ușa către bucuria totală de a dormi într-un cort, pe vârful unui munte. Sub cerul nesfârșit, adormim cu gândul la aventurile care ne așteaptă, la răsăritul pe care-l vom vedea de pe vârf, la viața care pulsează în jurul nostru.
Această cheie, simplă în aparență, devine astfel un portal către o viață îmbogățită de natură și conexiuni autentice. Când o folosim, descoperim că ușa spre această lume a frumuseții și a simplității este întotdeauna deschisă pentru cei dornici să pășească în ea, să se bucure de fiecare clipă și să descopere adevărata bogăție a vieții.
Postare de nota 10
Paul, esti cam darnic la note. :)) Mereu 10? :))
Foarte bine! Netul ne creeaza dependenta, iar natura e singura care nu poate rupe de el! :D
O zi placuta in continuare!
Este prima iesire de durata mai lunga pe anul asta.
O zi placuta si tie, Alina.
Daca ai stii ce multa verdeata si ce de canale cu apa (grachten) si lacuri sunt pe aici dar nu avem munti, regiune unde stau eu este un pic deluroasa, dar doar un pic! Pacat ca noi nu avem voie asa oriunde sa facem gratar. Ori în gradina din spatele casei ori la camping dar acolo nu prea are farmec.
Sa-ti fie de bine “relaxarea” :))
De saptamana viitoare(ca din asta a ramas atat de putin)voi intra des pe la tine, sa aflu povesti despre acele canale. Sper ca ai asa ceva.
Multumesc mult. M-am intors obosita, dar fericita.
Nu am dar promit ca scriu, maine am sa public plimbarea prin gradina zoo din Arnhem. Foarte frumos acolo.
O seara faina si odihnestete.
Sa pui si poze, sa ne clatim ochii.
Multumesc. O seara buna si tie!
Nice! :D si app de afinata: “Sau am băut afinată şi am vorbit mult? :)))” cred ca asta a fost ordinea :)))
Si eu cred, dar hai sa pastram secretul, sa nu mai afle nimeni. :))
Si eu raman in urma cu comentariile. Acum, de pilda, trebuie sa fug la bucatarie, am treaba. Apoi sa ajung in gradina, la udat. Si inca cateva chestii…
Nu termin treburile niciodata. Caldura ma omoara. Nu m-am dus nicaieri, nici chef n-am.
Azi m-am bucurat ca un copil pentru medalia de aur de la gimnastica, am si pocnit o postare :) De bucurie. Desi n-aveam de gand sa pun decat pozele motanelului, ca imi amintisem ca spuneai ca n-ai mai vazut pe FB pisoi. Si mi-am zis ca unul real (fie si in poze) ti-ar placea. Da, chiar de nu te-ar cunoaste, s-ar atasa repede de tine sau de oricine simte ca l-ar placea. E uimitor, si eu ma mir de el.
Am vorbit despre altceva…stiu. :)
O seara linistita!
Am vazut pe fb ca ai scris despre gimnasta noastra, dar inca nu am reusit sa-mi fac timp sa intru iar. :))
Are si Bogdana pisicute, tot blande si jucause, dar nu reusesc sa ajung destul de des pe la ea, desi nu este prea departe. Dar de cate ori ajung, jumatate din timp il petrec cu ele. :))
Nu ma intereseaza cum este pe la altii, dar aici nu impun regula cu vorbitul obligatoriu la subiect. ;)
O seara buna si tie!
Adica ai trecut pe langa mine si n-ai intrat? ca aveam si eu o visinata…:)
Ma crezi daca iti spun ca am regretat ca nu te-am anuntat din timp ca voi trece pe acolo? Iar la intoarcere ne grabeam, ca intra Mihai la servici.
Daca imi dadeai visi, nu mai ajungeam la Cheia, imi campam cortul in sufrageria ta. :))
Aha, deci d-aia ne-ai tradat si nu ai aparut ieri la intalnirea de bloggeri :D
Ma bucur mult ca te-ai distrat si ca ai regasit natura si te-ai detasat de peisajul urban!
Chiar m-am mirat ca nu m-ai sunat sa vezi ce s-a intamplat. :))
Ce s-a vorbit acolo puteam afla usor de la voi, dar un asemenea prilej nu se iveste in fiecare zi. :))
Draga mea, placerea a fost in egala masura si a noastra, oricum era planuita de mult iesirea. Ideea e sa se intimple cit mai des si sa ne bucuram de cit mai multe locuri frumoase.
Astazi mi s-a strans inima cand a trebuit sa plecam… :((
Dar sper sa se mai iveasca ocazii si sa profitam din plin de ele. Regretul meu este ca timpul a trecut prea repede si nu am reusit sa vorbim mai mult… nu ma mai satur ascultandu-te. ;)
ce chef de duca imi faci!!! :)
Asa pateam si eu citind pe la altii de plimbarile la munte pe care le faceau. :))
Deci ai avut motiv bun sa lipsesti de la #phproblogs. Ceva poze nu ai? eu sunt dator sa-ti arat cateva poze, dar o sa-ti las link dupa ce scriu articolul legat de stejarii multiseculari de la rezervatia Breite
Am si cateva poze, dar nu cu noi, ci cu gratarul nostru, cu lacusta imensa pe care am prins-o si peisaje de basm.
Cand ai de gand sa scrii articolul ala, ca m-ai facut curioasa. Si poze, neaparat.
Bravo! Sa ai parte de cat mai multe iesiri de acest gen !
Multumesc. Sper sa se mai iveasca ocazii.
frumoasă motivaţie pentru rămasul în urmă cu ale net-ului. Mi-aş dori să am şi eu un motiv atât de “natural”, din păcate al meu e unul “în stadiu de construcţie” :)
Nu este rau nici motivul tau. Pacat ca au parut atatia hoti in preajma ta. Dar iti condimenteaza viata. :))
Iti doresc multe astfel de iesiri in natura, Vienela. De acum incolo, zic. Inceputul a fost facut, nu ramane decat sa continui pe drumul asta. Eu as prefera ceva cu apa si mult inot, daca tot aminteai de iesirea ideala pentru weekend. :)
Acum, ca mi-am facut damblaua cu muntele, incep sa sper la o iesire spre mare. :))
Dar nu anul asta. :))
genial!!!
Gratarul? :))
sa-ti fie de bine iesirea si dormitul in cort. este ca face cat 10hoteluri de 15stele? :D
Multumesc.
Intr-adevar, nu se compara. Nu eram chiar echipata pentru dormitul in cort, dar asta nu m-a impiedicat sa ma simt minunat. La ora 8 am fost in picioare, am facut focul, am fumat si am plecat la adunat de floricele, pana cand s-au trezit ceilalti. :))
Foarte frumos v-ati distrat Vienela. Prefer de o mie de ori natura decat sa ma distrez la nu stiu ce hotel sau discoteca.
A fost prima data cand am dormit in cort la munte, dar dupa ce am citit la Raluca despre aventurile cu ursul, ma voi gandi de doua ori inainte de a mai sfida norocul. :)) Sau poate nu… :))