Mult timp după ce l-am pierdut pe frumosul meu Sultan nu am vrut să mai aud de câine în casă. Inima mea plângea de câte ori vedeam un ciobănesc mioritic, de câte ori treceam pe lângă părculeţul din cartier, care are o zonă special amenajată pentru ca proprietarii de câini să îşi scoată la joacă patrupedele.
Când rana s-a mai vindecat, când m-am putut gândi la Sultan fără să izbucnesc în lacrimi, întâmplarea mi-a scos-o în cale pe Chandra, un malamut de Alaska blând şi jucăuş. Nu era la fel de inteligentă pe cât fusese Sultan, dar se bucura la fel de mult când mă vedea întorcându-mă de la serviciu. Dimineaţa stăteam foarte puţin afară cu ea, dar compensam seara, când rămâneam până târziu prin parcuri.
Îşi dovedea iubirea în cele mai nesuferite moduri posibile. Nu trecea săptămâna fără să îmi facă o surpriză. Mi-a ros cărţile pe care eu le lăsam lângă pat seara, atunci când mă lua somnul prea repede, mi-a ros o geantă de piele abia cumpărată (nu mă întrebaţi câţi bani dădusem pe ea), mi-a ros toţi papucii de casă, dar şi cizmele preferate. Dacă nu mă grăbeam dimineaţa să o scot afară, obişnuia să facă pipi sub scaunul din bucătărie, acolo unde îmi beam eu cafeaua.
Aş putea vorbi despre Chandra zile întregi fără să mă satur. Îmi era drag de ea văzând-o cum hăpăia hrana uscată pe care o comandam de pe un pet shop online. Îi făceam supe gustoase şi o răsfăţam cu spinări de pui pe care le înghiţea din două muşcături. Era un câine masiv, puternic, dar de o blândeţe cum rar am întâlnit.
Acum doi ani am pierdut-o şi pe Chandra. Rana s-a deschis iar şi eu mi-am propus să renunţ definitiv la ideea de a mai avea câine în casă, deşi tare mult mi-aş dori. Încă mai păstrez mingiuţa ei preferată, aşa roasă cum a lăsat-o.
De dragul Chandrei, mai ia-ti un caine! Merita.
Acum sincer!
Tu faci reclama la mancare ptr caini sau chiar vrei un caine?! :))
Ce nume frumoase, Chandra si Sultan!
Animalele astea au o atractie catre mine.Nu imi este frica de caini,fie mari,fie mici.Cu ani in urma,i-am luat fetei mele un catel ,nu mai stiu rasa,cand a intrat la facultate,promisesem.Dupa putin timp m-am imbolnavit,facem alergie la catel.Dupa nici o luna,a trebuit sa-l dam.Acum fiind la casa ei,a zis sa-si ia un catel.Dupa un an a abandonat.Consider ca trebuie sa ai nervi de otel pana cresti si educi un catel.
Catelul meu nu mi-a cerut inca mancare cumparata online. :)
Eu am si caine si pisica:D Sunt fantastici, poate intr-o zi am sa le schimb numele in Sultan si Chandra:)
Ciobanesc mioritic la bloc ? :)
Daca iubesti cateii nu o sa treaca mult pana vei adopta altul !
Am incercat initial cu o pisica si nu a mers.
Am incercat si cu un caine si nu a mers nici cu el.
Se pare ca mai mult de un soricel nu pot tine (pentru moment) in casa. Soarecele sta singur 10 ore fara probleme si nu pare suparat seara cand ajungem acasa. Ba chiar este vesel. Este animal nocturn, doarme toata ziua.
Mie mi se pare ca un caine sau o pisica s-ar simti rau in casa, stand singur toata ziua…
Ia-ţi o pisică – e cu totul altfel :)
Mamă, de-aş mai avea acum un câine ! … Ai deschis dilema.
Chandra si Sultan sa inteleg ca iti place lumea araba. Recomandarea mea este sa iti mai iei un caine si cu siguranta iti va face viata mai putin plictisitoare.