“Ajunsesem la concluzia că în nația noastră
oamenii renunțau prea ușor la oameni…
Prin destin sau Dumnezeu,
se simt liberi să facă greșeli și să pară că n-au nici o vină…”
Mi-am dorit cu tot sufletul cartea, chiar dacă în ultimii ani am ales să citesc numai sf și fantasy. Pentru mine, Hapi a fost dintotdeauna o femeie frumoasă, misterioasă, curajoasă. Pe ascuns, am invidiat-o pentru toate astea, dar și pentru simțul umorului, pentru penița fină, pentru ceea ce mi-aș fi dorit să fiu și nu eram. Basmul pe care l-a scris nu e chiar basm. M-a atins până în adâncul ascuns al inimii. A fost o lovitură bruscă, violent de mătăsoasă, care m-a făcut să înțeleg că mă port uneori ca un somnambul, că trec prin viață rătăcind parcă la întâmplare.
M-a trezit. Mi-am pus întrebări și mi-am construit planuri. Am deschis ochii și am visat. Eu, păcătoasa, necredincioasa, am mulțumit “Marelui Arhitect al Universului” că i-a dat viață Ioanei și că mi-a scos-o în cale. Că, prin nu știu ce magie, a făcut ca Hapi să rămână în mintea mea tot Hapi chiar și după ce am închis cartea. Poate că mai “Hapi” decât o știam de pe blog.
Eu de ce nu am tată? este o carte pe care o poți citi într-o clipită, bucurându-te de poveste. După ce te scuturi de superficialitate, recitește-o. Vei descoperi noi și noi înțelesuri. Și o vei certa pe Ioana că s-a grăbit, că nu a insistat mai mult pe fiecare idee în parte. Poate îi vei spune, ca și mine, că nu te-ai așteptat să primești un asemenea dar, că ai crezut, chiar și numai pentru o clipă, că Hapi ar putea scrie ceva banal. Că te-ai lăsat amăgit de titlu și de ceea ce biata-ți minte a putut plăsmui pe marginea lui.
Poate că pe alocuri te vei regăsi, ca și mine, în poveste, ca și cum te-ai privi într-o oglindă. Sau poate că doar vei descoperi o lume nouă, despre care nu știai nimic. Cert este că nu vei putea rămâne indiferent. Hapi, “Cerul, Soarele și Lumina să fie mereu cu tine”, să ne mai poți scrie multe alte basme!
1 thought on ““Cerul, Soarele și Lumina să fie mereu cu tine”!”