Facuse, inca de la o varsta frageda, o adevarata pasiune pentru ceasuri, urmare a vizitei la muzeul ceasului. In timp, in loc sa se estompeze, pasiunea ei crescuse, la fel cum crescuse si colectia de ceasuri ce impresiona orice musafir. In camera isi amenajase un mini-muzeu, ce adapostea ceasuri de mana, ceasuri vechi, gasite pe la bunici, ba chiar si ceasuri desteptatoare, unele cu clopotei ce sunau asurzitor. Fetei i se parea ca aude muzica cea mai placuta si nu se mai satura privindu-le.
Ajunsa la facultate, s-a decis sa isi imbogateasca draga ei colectie cu cateva ceasuri de la ceasule.ro, la recomandarea unor prietene. I s-a dus repede vestea si tot mai multi colegi veneau sa ii vada minunata colectie de ceasuri. Asa l-a cunoscut si pe Codrin, tipul acela simpatic, dupa care plangeau toate fetele. Spre norocul ei, Codrin nu avea ochi decat pentru ”fata cu colectia de ceasuri” si nu rata nici o ocazie pentru a-i sta in preajma.
Intr-un final, dupa o prietenie de aproape un an, baiatul s-a decis sa o ceara in casatorie. A fost o cerere cum nici in cele mai frumoase visuri ale sale nu ar fi visat sa primeasca. S-au plimbat seara pe bulevard, au mancat inghetata, au povestit, au admirat luna plina, apoi s-au oprit pe o banca in parcul din apropierea casei. Acolo a prins-o el de mana, i-a legat cureaua ceasului de incheietura si i-a spus ca isi doreste sa contribuie intreaga viata la marirea colectiei ei de ceasuri.
Cu lacrimi de fericire in ochi, fata a acceptat fara sa stea vreo clipa pe ganduri. El era barbatul visurilor sale, barbatul care intelesese perfect ca pe ea nu o interesau inele cu diamante sau cine stie ce ale bijuterii luxoase, era barbatul cu care putea comunica fara cuvinte, doar din priviri, era barbatul alaturi de care isi dorea sa traiasca mereu. Vestea acestei cereri neobisnuite s-a raspandit ca un fulger si multe fete au suspinat afland.
Mi-ar placea sa aflu de la voi amanunte despre cereri in casatorie neobisnuite, de care ati auzit vreodata sau care fac parte din povestea vietii voastre. Despre mine va pot spune ca am primit o cerere atat de simpla, incat mult timp am luat-o ca pe o gluma buna, caci nu era cerere, ci mai degraba o decizie luata fara sa mi se ceara parerea. Abia zugravisem dormitorul atunci cand Mihai a luat un pix de pe birou si a scris pe perete o data mult, mult indepartata in timp, si mi-a promis solemn sa nu plece de langa mine macar pana in acea zi. 🙂
Inca nu am fost ceruta, sper ca a doua oara va fi cu noroc, dar o sa revin cu detalii cand se va intampla. Prima oara a fost ceva banal… Pupici!
Toate fetele au visul unei cereri în căsătorie perfecte. Diferenţa de la vis la realitate e, de obicei, bine suportată. Îmi amintesc că la ultima finală de fotbal american, un individ şi-a cerut prietena în căsătorie pe stadion, în faţa a 100.000 de spectatori şi a nu ştiu câtor milioane de telespectatori, iar fata i-a întors spatele şi l-a lăsat acolo îngenunchiat. A părăsit stadionul fiind huiduită… Aceasta e o excepţie.
Eu n-am fost ceruta intr-un mod deosebit. Pur si simplu in timpul unei plimbari in parc, intr-o seara racoroasa de primavara. Asa a inceput al doilea anotimp al vietii mele si sunt foarte multumita de cum a decurs pana acum. Nu cred ca mi-ar fi placut sa fiu ceruta pe cine stie ce vreun stadion sau mall sau orice alt loc plin de oameni.