Dacă ai ajuns aici în încercarea de a afla care sunt cele mai bune tehnici de a fura, îți ofer două variante: mă înjuri și pleci repede sau rămâi aici și te distrezi. Articolul nu este despre cum să furi din munca altuia ca să îți rămână timp și energie să spargi semințe și să bei bere. Textul este despre micuța mea Onix, o cățelușă de șase luni care acum descoperă viața.
Mogâldeața asta neagră a dezvoltat tehnici imbatabile de a fura. În casă prinde în dinți castronul, șoseta, penarul sau orice altceva îi place, apoi pleacă spre culcuș ca o pisică, mergând pe vârfuri, ca să nu scoată nici un zgomot, fără să se uite dreapta sau stânga. Învățăm și noi datorită ei: să lăsăm orice treabă și să o căutăm prin casă ori de câte ori e liniște, căci atunci sigur face vreo prostie.
Afară se preface că miroase fiecare fir de iarbă, timp în care se apropie tiptil de obiectul dorit, în acest caz, bățul. De obicei, când ajunge foarte aproape, se repede ca un uliu asupra lui și îl prinde rapid în dinți, lătrând în același timp cu glas de pui, ca să fie sigură că nu o înhață Bruno, care e foarte sensibil la sunetele scoase de cățeluși. Dar de această dată nu o să îi meargă. Bruno o așteaptă pregătit, căci și-a învățat lecția.
