Un an și jumătate de fericire pură. 18 luni care au trecut ca o clipire de gene. Am fost permanent împreună, exceptând cele câteva zile în care te-am lăsat la o pensiune canină, zile pe care le voi regreta mereu. Ți-am promis că îți voi face scară spre cer, fără să știu că tu ești cel care, minut cu minut, mă porți în locuri înalte, unde totul e curat și cald. Mă uit la poza pe care ți-am făcut-o în ziua când ai devenit câine de apartament, apoi la cea făcută acum câteva zile, când te milogeai din priviri să îți dau prăjituri. Ce diferență! Câte schimbări! Totuși, eu nu le-am sesizat. Ai crescut și te-ai transformat încetinel, pas cu pas, somn cu somn, mângâiere cu mângâiere.
Tu, Bruno, mi-ai dăruit un an și jumătate de fericire pură. Sper să îmi mai oferi încă mulți, mulți ani. Promit să te las să dormi cât vrei și să îți pun blogul la dispoziție când îți vine chef să scrii. Promit orice, Brunuțule, căci tu ai fost din prima clipă și vei rămâne mereu cel mai frumos și mai deștept câine din lume, cățelul meu de ciocolată! <3
